Greșeli de disciplină pe care nu îți dai seama că le faci

Până și cei mai dedicați părinți în educarea copiilor lor comit uneori greșeli de disciplină. Multe dintre aceste erori trec deseori neobservate de adulți, ceea ce înseamnă că se pot repeta în timp, în defavoarea creșterii armonioase a celui mic.

Învață să identifici la timp lucrurile pe care le faci greșit în disciplinarea copilului tău, cu ajutorul sfaturilor de mai jos, oferite de experți. Cei mai buni părinți sunt aceia care își asumă slăbiciunile și fac eforturi constante să le corecteze.

Îți încalci propriile reguli

O greșeală comisă de majoritatea părinților este lipsa de consecvență în impunerea unor reguli de conduită și respectarea lor până la capăt. Cu alte cuvinte, dacă îi spui copilului tău că nu are voie să se uite la desene animate până nu își face ordine în cameră, dar în cele din urma cedezi și îl lași la televizor fără să respecte condiția impusă inițial, riști să creezi confuzie în mintea lui.

Când nu îți respecți cuvântul, copilul tău va considera că nu trebuie să te ia în serios de fiecare dată. La fel de important este ca pedepsele la care apelezi să fie aplicabile, nu exagerări de tipul “nu mai vine Moș Crăciun la tine anul acesta”.

Nu adaptezi pedepsele la vârsta copilului

Înainte să alegi o măsură de disciplinare, ține cont de vârsta copilului tău. Strategiile care funcționează la vârsta de doi ani sunt complet ineficiente la cinci ani, de exemplu. În cazul copiilor mici, siguranța lor trebuie să fie grija ta principală. Dacă micuțul tău de un an vrea să pună mânuța pe aragaz, spune-i un “nu” hotărât și direcționează-l către o jucărie. Laudă-i comportamentele pozitive și ignoră-le pe cele negative.

Pentru preșcolari, consecvența este soluția cea mai bună în educarea copiilor. Asigură-te că regulile pe care le impui sunt clare și ajung să fie respectate de fiecare dată. Un copil de 4-5 ani va avea nevoie să îi explici detaliat de ce este bine să se comporte într-un anumit fel și care sunt consecințele abaterilor sale de la conduita corectă.

Odată ce intră la școală, impunerea unor reguli nu mai este suficientă. Acum intervine necesitatea de a-l lăsa pe cel mic să aleagă, să își exprime punctul de vedere și să găsească alături de tine cele mai bune soluții pentru problemele pe care le întâmpinați.

Îl transformi pe tata în personajul negativ

Multe mămici își amenință copiii cu sintagma “Așteaptă să vină tata acasă, să vezi ce pățești!”. Aceasta este o mare greșeală, spun specialiștii, din două puncte de vedere: părintele care pozează în personajul pozitiv este interpretat de copil ca fiind incapabil să ia măsuri de disciplinare fără ajutor, iar relația copilului cu părintele pus într-o lumină negativă are de suferit.

Un avertisment mai corect ar fi următorul: “Când vine tata acasă, vom discuta împreună despre ce s-a întâmplat și vom stabili pedeapsa pe care o meriți”. Important este ca cel mic să își vadă părinții pe picior de egalitate.

Dai ordine într-un mod agresiv

Părinții care obișnuiesc să strige copiilor diverse ordine, pentru a-i determina să se comporte așa cum ar trebui, obțin de multe ori rezultatul contrar așteptărilor. Un copil la care se țipă va opune rezistență, ca un reflex natural de autoapărare.

În acest caz, cel mai bine este să îți tratezi copilul cu blândețe și să îl întrebi dacă nu cumva ar fi bine să procedeze într-un anumit mod. Cel mic va fi relaxat și dornic să aleagă varianta bună, știind că acest lucru îți va stârni și ție o reacție pozitivă. O relație de cooperare în procesul disciplinării îți asigură șanse maxime de succes în educarea copilului tău, spun specialiștii.

Numeri până la trei când îți presezi copilul să facă un lucru

O vezi în filme, se întâmplă și în viața reală: o mamă ușor iritată că prichindelul ei nu vrea să facă un anumit lucru și, în semn de amenințare, numără până la trei ca termen limită de executare a “ordinului”.

Deși la prima vedere pare că strategia funcționează, în realitate ea permite copilului să își ia un răgaz în care să se gândească dacă ar trebui sau nu să facă pe plac părintelui. O abordare corectă este să îți privești copilul în ochi și să îi spui clar ce vrei să facă. Poți formula solicitarea astfel: “Ori încetezi să arunci cu nisip în alți copii, ori plecăm acum de la locul de joacă”.

Folosești prea mult pedeapsa “colțului de rușine”

O pedeapsă recomandată de experți în disciplinarea copiilor este aceea de a-l trimite pe cel mic într-un colț, singur, să se liniștească și să se gândească la greșelile comise. Însă Academia Americană de Pediatrie recomandă părinților să nu facă abuz de această metodă punitivă, ci să apeleze la ea doar când este cu adevărat justificat.

Totodată, timpul în care copilul este izolat trebuie să fie adaptat vârstei acestuia: regula generală indică un minut pentru fiecare an al celui mic. De asemenea, prichindeii cu o personalitate puternică pot să nu răspundă pozitiv la această pedeapsă, care se transformă într-o luptă de orgolii cu părinții.

Faci observații prea generale

Observațiile de tipul “Nu mai fi rău!” sunt exemple negative de disciplinare a unui copil, susțin specialiștii. În timp ce părintele crede că și-a transmis clar mesajul, cel mic nu va ști concret care este obiecția adultului care îl apostrofează.

De aceea, experții te îndeamnă să transmiți mesaje cât mai specifice, de tipul “Nu mai întrerupe oamenii atunci când vorbesc, este o lipsa de respect”. În acest mod, copilul va ști exact comportamentul pe care trebuie să îl schimbe.

Nu îi explici copilului de ce greșește

Este foarte simplu să te răstești la copilul tău și să îi spui “încetează”, “taci” sau “nu ai voie”. Aceste observații nu au nicio valoare educativă, spun experții, doar descurajează. Copilul nu înțelege de ce este un lucru greșit și cum ar trebui să se comporte. Iată de ce este important să îi oferi imediat celui mic argumentele care susțin că o conduită este nepermisă, dar și să îl îndrumi către comportamentul corect într-o anumită situație.

Sursa

Citeste si: