O poveste deosebit de emotionanta si inteleapta pe care toti ar trebui s-o citeasca!
Intr-o zi, o profesoara de matematica din Montana le-a dat elevilor sai o sarcina neobisnuita. Ea le-a cerut elevilor sa scrie pe o foaie lista elevilor din clasa, si in dreptul fiecarui nume sa scrie o calitate, care ii place mai mult la colegul sau, acea care ii parea mai atragatoare. La sfarsitul zilei, ea a strans foile.
In timpul weekend-ului profesoara a prelucrat acele liste, iar luni, chiar de la prima lectie, i-a impartit fiecarui elev cate o foaie, pe care erau scrise cele mai bune calitati pe care le apreciau la el colegii.
Dupa ce au citit atatea cuvinte frumoase, copiii nu puteau sa-si ascunda mirarea: «Oare intr-adevar au scris toate aceste cuvinte despre mine? Nu m-am gandit vreodata ca au o impresie atat de buna despre mine!».
Nimeni n-a discutat sau comparat rezultatele, pentru ca profesoara avea un alt scop – sa-i faca pe copii sa creada in sine. Si i-a reusit!
Ani mai tarziu, dupa temrinarea scolii, unul din baietii din clasa ei a decedat in lupta din Vietnam. Funerariul a fost organizat in orasul de bastina. Pentru a-si lua ramas bun, la funerariu au venit apropiatii lui, prietenii, colegii si profesorii. In timpul ceremoniei, tatal baiatului inmormantat s-a apropiat de acea profesoara de matematica si i-a spus:
— Vreau sa va arat ceva, – si a scos din buzunar o fituica botita – Au gasit-o in hainele baiatului meu. O purta mereu cu sine. Va amintiti?
Doamna a deschis foita botita si a vazut lista de calitati pe care i le-au scris candva colegii baiatului.
— Va suntem foarte recunoscatori, baiatul nostru pretuia atat de mult acest lucru! — i-a spus mama lui.
Iar apoi s-a intamplat ceva neasteptat: unul dupa altul, fostii colegi de clasa au inceput sa scoata fituice asemanatoare. Majoritatea pastrau acele liste, tinandu-le in portmoneu.
Unul din cei prezenti s-a exprimat atunci:
– Cred ca toti le-au pastrat… Poti oare sa arunci asa ceva?
