Alimentaţia prea sărată perturbă sistemul imunitar. Adevăruri şi mituri despre sare

Alimentaţia prea sărată are grave consecinţe asupra sănătăţii, în general, şi, în special, asupra activităţii anumitor celule din corp. Dacă până nu demult se credea că sarea ar contribui la combaterea, de exemplu, a bolilor parazitare ale pielii, prin stimularea producţiei de macrofage şi limfocite T, şi că este citotoxică pentru bacterii, un studiu recent al unor medici de la Universitatea din Bonn arată că aspectele menţionate anterior pot fi valabile pentru piele, dar că nu pot fi extinse la nivelul întregului organism.

Alimentaţia prea sărată

Se mai ştia că un consum ridicat de sare influenţează negativ tensiunea arterială, creşte riscul de boli cardiovasculare, de calculi renali şi osteoporoză, ceea ce, în mare parte, este corect, dar mecanismele nu au fost explicate pe deplin. Studiile actuale arată că alimentaţia prea sărată perturbă şi echilibrul energetic al celulelor imunitare, împiedicându-le să funcţioneze normal.

Mai exact, au descoperit cercetătorii germani, sarea “sufocă” pur şi simplu celulele, alterând respiraţia mitocondrială. Mitocondriile, care mai sunt numite şi “uzinele energetice ale celulei”, sunt nişte organite ovale, sferice sau sub formă de bastonaşe, cu material genetic propriu (ADN mitocondrial), care conţin informaţia genetică necesară pentru sinteza enzimelor respiratorii.

Există nenumărate mituri despre sare, unele demontate de cercetările actuale, altele rămase încă într-o zonă de incertitudine. Cert este că, fără ionul de sodiu din sare (NaCl) viaţa nu ar exista, iar, pe de altă parte, excesul de sare poate provoca boli grave. Important este să ştim cum să găsim echilibrul în această privinţă.

De unde provine sarea din alimentaţie?

Alimentaţia prea sărată

Cei mai mulţi oameni consumă prea multă sare zilnic, între 9 şi 12 grame, deşi recomandată este o cantitate sub 5 grame (o linguriţă are 5 -6 grame). Sarea sau clorura de sodiu conţine 40% sodiu şi 60% clor, iar o linguriţă de sare conţine 2 300 mg de sodiu.

Evident, există diferenţe în privinţa necesarului de sare şi în funcţie de vârstă, de efortul fizic depus, de starea de sănătate, de temperatura corpului şi a mediului ambiant – pentru un nou-născut, 1 gram de sare zilnic (asigurat de laptele matern), pentru un copil cu vârsta între 1 – 3 ani, 1,5 grame (cantitate prezentă în alimente, fără adaos), pentru copii de 4 – 6 ani, 3 grame/ zi, iar după 7 ani, 5 -6 grame.

Diversele sondaje referitoare la consumul de sare arată că, în general, oamenii nu ştiu şi nici nu pot să aproximeze ce cantitate de clorură de sodiu consumă zilnic şi aceasta pentru că peste 70% din consumul zilnic de sare provine, de fapt, din surse pe care nu le conştientizăm – mâncare fast-food, semi-preparate, alimente conservate, uscate, sosuri etc. Doar 6% din consumul zilnic provine din sarea adăugată în mâncare.

Rolul benefic al sării pentru organism

Celule sanguine

Sodiul din sare are un rol esenţial în transmiterea impulsurilor nervoase, în contracţia musculară, inclusiv a muşchiului inimii, în absorbţia şi transportul aminoacizilor şi a glucozei, în volemie (volumul total de sânge din organism), în menţinerea unei tensiuni arteriale corecte. În plus, sarea este bogată şi în potasiu, magneziu, iod, fluor, minerale necesare pentru organism.

Sarea ajută la reglarea somnului, a glicemiei, sarea iodată asigură buna funcţionare a glandei tiroide şi previne apariţia guşei (umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide). De asemenea, sarea stimulează papilele gustative şi potenţează gusturile, inclusiv gustul “umami” – termen preluat din limba japoneză şi care înseamnă “gust delicios/ savuros”.

Alimentaţia prea sărată şi efectele nocive asupra organismului

Alimentaţia prea sărată si sanatatea

Este adevărat, spun specialiştii, că organismul are grijă să păstreze o concentraţie constantă de sare în sânge şi în diferite organe, pentru ca procesele biologice să nu fie modificate, dar, în astfel de situaţii, corpul uman îşi face şi rezerve suplimentare de apă, punând presiune pe inimă şi creier, în primul rând.

Sarea în exces, de regulă, este filtrată de rinichi şi eliminată prin urină, dar, la o alimentaţie prea sărată, organismul nu poate face faţă în totalitate. Când consumăm prea multă sare, rinichii sunt suprasolicitaţi şi astfel apar bolile renale. De asemenea, infecţiile tractului urinar cu Escherichia Coli se vindecă mult mai greu când alimentele consumate sunt bogate în sare. Iar în cazul unor voluntari hrăniţi cu o dietă bogată în sare (6 grame in plus faţă de normal, pe zi), timp de o săptămână, corticosteronul (hormon steroid, din cortexul suprarenal, esenţial în metabolismul glucidelor) a crescut cu până la 500%.

Alimentaţia prea sărată este responsabilă şi de creşterea în greutate, de apariţia celulitei, de riscul de osteoporoză, deoarece sarea/ clorura de sodiu duce la eliminarea unei cantităţi mari de calciu prin urină. În cazul copiilor, excesul de sare (NaCl) poate încetini sau chiar stopa creşterea.

Alimentaţia prea sărată şi sistemul imunitar

Alimentaţia prea sărată perturbă sistemul imunitar

O echipă de medici de la Universitatea din Bonn, pornind de la experimente pe şoareci şi, apoi, şi pe om, au ajuns, în premieră, la concluzia că alimentaţia prea sărată afectează sistemul imunitar. Descoperirea este cu atât mai surprinzătoare cu cât, tradiţional, se considera că este exact invers. Excepţia – că sarea fortifică imunitatea – rămâne valabilă doar în cazul unor boli de piele, pentru că, după cum s-a observat pe animalele de laborator, celulele imunitare care atacă, consumă și digeră paraziți sunt foarte active în prezența sării.

În rest, alimentaţia prea sărată perturbă sistemul imunitar. Voluntarii implicaţi în experimentele celor de la Universitatea din Bonn au fost puşi să consume, pe zi, cu şase grame în plus de sare faţă de cantitatea optimă de 5 -6 grame, adică o cantitate prezentă, de pildă, în două mese formate din doi burgeri şi două porţii de cartofi prăjiţi sau câte o porţie de pizza preparată într-un restaurant.

După o săptămână, mitocondriile (“uzinele energetice ale celulei”) şi-au diminuat semnificativ activitatea, nivelul de glucocorticoizi (hormon secretat de glanda corticosuprarenală, cu rol în reglarea metabolismului glucidelor, lipidelor și proteidelor, precum și în cel al apei și al electroliților) a crescut, generând o inhibare a sistemului imunitar.

Revenirea la normal după opt ore de la o alimentaţie prea sărată

Starea de sanatate

Partea bună este că asemenea efecte ale excesului de sare dispar destul de repede, dacă este controlată cantitatea de clorură de sodiu, pentru că s-a observat că activitatea mitocondriilor a revenit la normal după numai opt ore. Efectul nociv maxim s-a manifestat după trei ore de la absorbţia sării, celulele producând mai puțin adenozin trifosfat (ATP) şi consumând mai puţin oxigen.

Cu toate acestea, cercetătorii vor să continue experimentele pentru a răspunde la alte două întrebări: Care sunt efectele pe termen lung ale alimentaţiei prea sărate asupra mitocondriilor? Sarea are același efect asupra altor celule? „Primul lucru la care te gândești – spunea coordonatorul experimentelor – este riscul cardiovascular, dar mai multe studii au arătat că sarea poate afecta celulele imune în diferite moduri. Dacă un astfel de mecanism celular important este întrerupt pentru o lungă perioadă de timp, ar putea avea un impact negativ și duce la boli inflamatorii ale vaselor de sânge, articulații sau chiar patologii autoimune”.

Mituri şi adevăruri despre sare

Extragerea sarii

Da, alimentaţia prea sărată (peste 5 -6 grame pe zi) duce la creşterea tensiunii arteriale, dar o echipă de cercetători canadieni, după ce a analizat rezultatele examenelor de urină şi ale tensiunii arteriale, pe un eşantion de 90 000 de persoane, din 18 ţări, susţine că legătura dintre consumul de sare şi tensiune nu este clară decât pentru locuitorii din China, unde sosul de soia (foarte sărat) este extrem de popular. În acelaşi timp, aceştia mai susţin că o cantitate insuficientă de sare creşte riscul de infarct.
Da, excesul de sare diminuează funcţionarea sistemului nostru imunitar.
Da, sarea creează dependenţă. Experimentele pe şoareci de laborator au arătat că, la “privarea” de sare, se activează în creier aceleaşi gene ca şi în cazul dependenţei de droguri.
Nu, sarea de mare nu este mai bună pentru sănătate decât sarea de masă obişnuită, deoarece ambele furnizează aceeaşi cantitate de sodiu. Diferența dintre cele două tipuri de sare nu constă în efectul lor asupra sănătății, ci în aroma și textura lor.
Nu, în zilele călduroase, nu trebuie să consumăm mai multă sare pentru că s-ar pierde o cantitate importantă prin transpiraţie. Cantitatea de clorură de sodiu pierdută astfel este prea mică şi deci nesemnificativă pentru organism. Consumul de apă şi o dietă bogată în minerale și alți nutrienți sunt suficiente pentru recuperarea sărurilor pierdute.
Nu, alimentele “fără sare” nu sunt lipsite de gust. Acest lucru este valabil doar la început, este o impresie, deoarece papilele gustative au nevoie de mai mult timp pentru a distinge un anumit gust. Când alimentele mai puţin sărate devin obişnuinţă, se pot descoperi gusturi ignorate din pricina excesului de sare.

Consumul de sare in lume

Da, cantitatea de sare necesară variază de la individ la individ. Unele persoane sunt mai sensibile la variaţiile cantităţii de sodiu din sânge, altele, genetic şi prin mecanismele specifice de autoreglare ale organismului, pot elimina fără probleme excesul de sare. Studiile au arătat că, în general, femeile, persoanele în vârstă, afro-americanii şi sud-asiaticii sunt mai sensibili la aportul de sodiu. Dincolo de aceste categorii, există şi nenumărate particularităţi individuale. Testele pentru determinarea cantitătii de sodiu din organism sunt dificile şi, de multe ori, nerelevante. În schimb, fiecare persoană poate fi atentă la simptomele legate de deficitul de sare în organism – greaţă, diaree, stare de oboseală intensă, tulburări de memorie, dificultăţi de concentrare.
Da, sarea grunjoasă, nerafinată, este mult mai bogată în magneziu, iod, calciu etc. (peste 80 de minerale şi oligominerale), care îi dau un gust şi o valoare nutritivă deosebite, spre deosebire de sarea fină şi extrafină, prelucrată şi procesată chimic şi în care se adăugă (pentru a nu se întări) şi E535 (ferocianură de sodiu) şi E536 (ferocianură de potasiu), care, în mâncărurile gătite la temperaturi de peste 80 de grade Celsius se transformă în… cianură.

Se estimează că, în condiţiile actuale, când omul modern apelează, în mare măsură, la hrana gata preparată sau semipreparată, în care sarea, zahărul, grăsimile sunt în cantităţi mari, dacă s-ar reduce consumul de sare la 5 grame pe zi, acest lucru relativ simplu ar duce la o scădere a bolilor cardiovasculare cu 17%, a accidentelor vasculare cerebrale cu 23%, altfel spus, circa 2,5 milioane de decese mai puţin, la nivel mondial.