Strabunica a ramas vaduva la 27 de ani. Cu 2 fete si un baiat. Baiatul a murit inca fiind micut. Avea putini bani, viata era grea…
Salariul era mic, trebuia sa fie economa si sa cheltuie foarte cumpatat banii pentru gospodarie. Asa si facea.
Intr-o zi a vazut la magazin niste pantofi. Luxosi, lacuiti, pe toc subtire la moda. Si i-a cumparat. I s-au potrivit de minune. Acasa a pornit gramofonul si a dansat un pic: nu mai dansase de doi ani. Si doi ani a dus o viata plina de lipsuri, numarand fiecare banut, de fapt nici nu mai avea bucurie de la asa viata. Ii era dor de sot si de baietel. Pantofii erau foarte scumpi, si-a cheltuit toti banii. Se gandea cu groaza cum va trai cu copiii si ce va fi maine.
Dar nu s-a intamplat nimic rau. A imprumutat bani, putin cate putin i-a intors. Supa cu carne le-o dadea fetelor, iar ea manca paine si bea apa fiarta. In schimb avea pantofi.
In acei pantofi s-a dus la o petrecere la niste cunoscuti, si acolo s-a indragostit de ea directorul unei fabrici de bere, i-a propus casatorie si peste un an ea s-a maritat. A fost fericita, fetele erau satule si imbracate, au capatat studii superioare.
A fost razboi cu tot felul de strasnicii, dar amintirea despre pantofi, care bineinteles, se invechise deja, o induiosa mult! Era amintirea cea mai fericita!
Si la 90 de ani strabunica isi amintea de acei pantofi frumosi, si zambind, povestea in detalii despre acel moment emotionant…Ea zambea rar, viata a fost grea.
Iata la ce m-am gandit: cumparati-va ce va cere sufletul! Chiar daca aveti putini bani. Imprumutati, iesiti cumva din situatie, amanati achizitionarea tapetelor sau a uneltelor de gradina. Unele cumparaturi pot salva viata si schimba soarta, desi se poate trai si fara ele – fara pantofi de lac. Oricum cumparati-i.
Si poate vi se va intampla ceva frumos! Si veti dansa pe melodia gramofonului. Si veti face cunostinta cu cineva interesant. Pe urma ii veti povesti stranepoatei despre pantofi.
La 90 de ani. Cu zambet pe buze…
