Societatea noastră trăiește în era consumerismului. Ne măsurăm calitatea vieții prin cheltuielile exagerate pe haine noi, gadget-uri, televizoare cu ecran 3D și multe altele. Cu toate acestea cînd vine vorba de lucruri profunde, de exemplu dezvoltarea personală, noi le considerăm niște „bunuri neconsumabile”- le-am acumulat în școală și de aici încolo nu se vor epuiza niciodată. Dar lucrurile nu stau chiar așa cum credem noi. Aceste ”bunuri” necesită investiții pe parcursul întregii vieți.
Haideți s-o luăm de la început. Ce înțelegem noi prin dezvoltare personală? Dezvoltarea personală este totalitatea elementelor prin care viața individului este îmbogațită la nivel emoțional, rațional și/sau psihologic. Acumularea de noi abilități este o muncă de durată și, de regulă, are la bază procesul de învățare. Mulți dintre noi asociem învățarea cu trăirile din școală, una din cele mai stresante perioade din viața noastră. De aceea eu recunosc ca, dorința de a acumula noi abilități de viață (prin cunoaștere) este una din cele mai grele porniri ale omului. Noi des ne imaginam ca odată ce am vociferat dorința prin cuvinte ea de la sine va începe miraculos să producă rezultate. Și dacă aceste rezultate, pe care în fantezia noastră le așteptăm, întîrzie să apară, noi începem să dăm semne de frustrare. Frustrare, care mai devreme sau mai tîrziu, va duce la un dezichilibru total în viața noastră.
Dezvoltarea personală cere investiții de calitate și nicidecum de cantitate. Oricît de mult nu am dori să fim emancipați și mega lideri, fără autocunoaștere, armonie interioară, nu vom putea pune în aplicare abilitățile acumulate. Modalitatea de a regăsi acest echilibrul intern, adică armonizarea interiorului cu tot ce este în exterior (stres, provocări, eșecuri, etc.) este un proces care solicită sinceritate și confidențialitate în discuție cu un psiholog profesionist. Pentru că, pînă la urmă, ceea ce ne dorim cel mai mult este să fim fericiți. Noi dorim să ne realizăm visurile. Vrem să fim mai puțin stresați și să savurăm mai multă satisfacție în fiecare domeniu al vieții noastre.
Deci de ce așa de multe persoane preferă să „nu investească”?
Iată care sunt ipotezele mele:
Nu vor să fac față propriilor sentimente
Este neplăcut și ușor de înțeles. De exemplu, dacă treci printr-o perioadă de doliu al unui divorț sau a unei despărțiri este mult mai simplu să-ți cumperi o haină nouă decît să descrii rușinea, frica, neliniștea, în fața unei persoane total necunoscute. Unele persoane își fac griji că dacă se vor cufunda în emoțiile pe care le resimt, se va dezlănțui ceva periculos și de neimaginat. Sunt clineți care mi-au spus: “Dacă încep să plîng, îmi este frică că nu mă voi putea opri”. Acestă frică împiedică persoanele să ceară ajutor și ei preferă să lase lucrurile așa cum sunt.
Visează la o recuperare rapidă
Consilierea psihologică și psihoterapia sunt niște procese foarte putenice, dar rareori rezultatul lor este simțit peste noapte. Ambele cer să îți faci „tema pentru acasă”, uneori în perioadă unor săptamini sau chiar luni. Nu există un balsam miraculos atunci cînd vorbim despre starea de bine emoțională. Din perspectiva unui client dedicația și angajamentul pentru o vindecare emoțională în timp de cateva luni nu sună la fel de entuziasmant, ei își doresc o pastilă miraculoasă care își face efectul într-o singură zi.
Îmi este rușine să apelez la ajutor
Deseori aud expresii de genul: “Sunt un adult, nu un copil, nu ar trebui să am astfel de probleme”…sau „Sunt un manager de top, gestionez o echipă mare de oameni, ar trebui să pot să găsesc singur o soluție pentru situația mea…”.
Adevărul este că, fiecare indiferent de cît de matur, talentat sau educat este, are nevoie de ajutor din cînd în cînd. Cu părere de rău, stigma socială asociată cu mersul la psiholog îi împiedică pe unii oameni să apeleze la ajutor.
Nu cred că va funcționa
Cred că acesta este cea mai răspândită. O persoană care vizitează pagina mea sau al unui alt psiholog, se gîndește: sigur, sună bine, dar oare va funționa pentru mine? Am vreo garanție? De unde știu că se merită să-mi investesc banii și dacă reusesc să obțin ceea de ce am nevoie? De cele mai multe ori cînd cumpăram un produs, presupunem că vom obține ceea ce ne dorim, iar în caz contrar reușim să rambursăm banii. Cînd cumparăm o prăjitură suntem siguri că va fi delicioasă și ne va crea o satisfacție (temporară) de fericire. Atunci cînd investești în consiliere psihologică, este mai puțină siguranță. Pentru că nu cumperi un produs, dar investești într-un proces interdependent și pentru ca el “să funcționeze”, trebuie să te prezinți la sedințe și să îți îndeplinești partea ta de lucru, la fel de mult ca și psihologul cu care lucrezi. Investiția în dezvoltare personală este mult mai complexă și nuanțată decât procurarea unui produs.
În cazul în care vrei să faci schimbări în viața ta și esti curios cum are loc o ședința de consiliere psihologică, dar eziți să aplezi la un psiholog, cum ai putea să reacționezi?
Ia-ți un moment de autoreflecție
Care frici, dubii și neliniști crezi că alimentează reținerea ta? Gîndește-te la ce anume te blochează și de ce?
Consideră care este costul pentru că nu acționezi.
Dacă timp de doi, trei ani continui să faci același lucru ca și acum și vei fi la fel de nereficit/ă ca și acum, care este costul inacțiunii tale? Posibil mult prea mare…
Ajustează-ți atitudinea
Chiar poți pune un preț pe pacea ta interioară, fericirea ta și starea de bine? Cît de scumpă este sănatatea ta emoțională pentru tine? Sper că suficient.
Oferă-ți permisiune
Nu este nimic rău în a te alinta cu lucruri frumoase și experiențe plăcute. Săvurează bucatele tale preferate la restaurant, ia-ți o vacanța pe marginea unui lac, cumpară-ți o carte nouă sau poți să-ți faci o tunsoase nouă. Dar ține minte: oricît de plăcute aceste experiențe nu ar fi, ele sunt trecătoare. În timp ce transformarea prin care poți trece în cadrul consilierii psihologice poate dura o viață întreagă.
Nu există nici o investiție cu un impact mai mare, decît investiția în sine!
