Apa este cea mai bună sursă de sănătate şi longevitate! În repetate rânduri am relatat despre rolul excepţional al ei în organismul omului, iaraici am descris detaliat cum se calculează norma individuală. Astăzi vei afla cum să alegi apa potrivită după gradul de mineralizare.
Pentru început trebuie să ştim că mineralizarea şi calitatea apei sunt noţiuni absolut diferite. Calitatea apei este influenţată de numeroşi factori, cum ar fi conştiinciozitatea producătorului, condiţiile de transportare şi păstrare.
Nivelul de mineralizare demonstrează doar conţinutul de minerale. Pentru unii se recomandă apa cu nivel înalt de mineralizare, pentru alţii – scăzut. Acest indice nu denotă calitatea.
Apa cu orice grad de mineralizare poate fi atât de calitate înaltă, cât şi necalitativă. Despre calitate vom vorbi altă dată. Acum să aflăm detaliat ce ne spune gradul de mineralizare.
Conform hotărârii Guvernului RM nr. 57 din 11.02.2019, apa se împarte în:
● Minerală naturală
● Minerală curativă
Noi vom descrie şi apa distilată. Acest lucru este important.
Apa distilată
Mineralizare: până la 50 mg/l
Apa distilată este un lichid practic purificat complet pe calea distilării în aparate speciale.
Modalitate de utilizare: pregătirea soluţiilor, analizelor şi clătirea ustensilelor după ce sunt spălate în laboratoare chimice.
Dacă nu eşti pasionat de chimia aplicată şi nu ai un laborator la domiciliu, atunci dă-le apa distilată alchimiştilor.
Distilată nu este sinonim cu „curată”!
Sunt fani ai apei distilate (practic aceeaşi oameni, care se hrănesc cu energie solară), dar savanţii au multe să le spună.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a studiat acţiunea apei distilate asupra organismului uman în anul 1980. Rezultatele au demonstrat creşterea probabilităţii diurezei (urinării) şi pierderea sărurilor de către organism. În cazul utilizării îndelungate, ea poate duce la tulburarea metabolismului apă-sare, fapt care în consecinţă va afecta dinţii, aparatul locomotor, sistemul cardiovascular şi nervos.
Concluzii: Consumul apei distilate este contraindicat, chiar şi în alte băuturi sau la prepararea bucatelor.
Excepţie se face doar în cazul lipsei îndelungate a apei potabile, de exemplu, în zonele aride de litoral.
Apa potabilă
Mineralizare: până la 1000 mg/l (maxim recomandat) și 1500 mg/l (limită maximă admisibilă). Conform legislației RM se normează reziduul total uscat dizolvat – acesta nu trebuie să depăşească 1500 mg/l.
Apa potabilă este cea optimă pentru consumul zilnic, care a fost prelucrată corespunzător. Ea conţine suficiente minerale pentru asigurarea proceselor vitale, dar nu are gust sărat pronunţat.
Organizaţia a făcut această recomandare, în primul rând, pentru apele agresive, care din start sunt nepotrivite pentru consum, cum ar fi cele din Africa sau Emiratele Arabe Unite. Acolo apa este purificată în totalitate, după care este îmbogăţită artificial cu minerale, însă nici după aceasta nu este folositoare.
Procesul tehnologic de tratare a apei OM este absolut diferit. Altfel spus, noi doar reducem concentraţia mineralelor naturale, dar nu ucidem apa complet cu îmbogăţirea ei ulterioară.
Concluzii: Apa potabilă poate fi consumată fără restricţii şi poate fi folosită la prepararea mâncării şi a băuturilor.
Apa minerală naturală
Conform hotărârii nr. 57 din 11.02.2019 a Guvernului RM, apa minerală naturală este cea extrasă din sondă fără tratare şi îmbogăţire. Niciun fel de prelucrare. Absolut deloc.
- Compoziţia chimică a apei minerale este determinată de sărurile dizolvate în ea. Ele sunt constituite din particule cu sarcină electrică – ioni cu sarcină pozitivă sau negativă. Cei de bază sunt: 3 cationi – natriu (Na+), calciu (Са2+), magneziu (Mg2+) şi 3 anioni – clor (Сl), sulfat (SO2) şi hidrocarbonat (НСО3). Aproape toate elementele din tabelul lui Mendeleev se conţin în apa minerală în cantităţi nesemnificative. Anume conţinutul elementelor chimice, a gazelor şi substanţelor organice în apa minerală determină acţiunea ei biologică şi curativă.
În funcţie de straturile prin care a trecut apa, la ce adâncime se află aceasta şi cât timp, se obţine apă cu calităţi gustative şi compoziţie diferită.
Și iată că aici încep cele mai interesante detalii.
Mineralizarea, adică suma tuturor substanţelor dizolvate în apă – ioni şi elemente biologic active (cu excepţia gazelor) se exprimă în grame per litru de apă. În dependenţă de gradul de mineralizare, apele minerale se împart în:
● Cu conţinut scăzut de săruri (până la 500 mg/l)
● Bogate în săruri minerale (peste 1500 mg/l)
Ştiaţi că există săruri minerale practic sărace, aproape ca apa distilată! Apropo, acestea nu sunt ape curative. Încă nu am ajuns la ele.
Concluzii:
● Nu se recomandă folosirea lor la prepararea bucatelor, deoarece acestea le poate schimba gustul lor.
● La fel nu se recomandă fierberea apei minerale, astfel se vor acumula depuneri pe pereţii vasului. Nu pentru că apa este de proastă calitate, ci pentru că mineralele se precipită.
Apa minerală curativă
Apele minerale curative sunt cele cu efect terapeutic asupra organismului, datorită compoziţiei lor. Nu marketologul este cel, care decide dacă apa poate fi calificată ca curativă sau nu, ci Ministerul Sănătăţii după efectuarea cercetărilor medicale speciale.
Apa curativă o prescrie medicul. Nu doar apa, ci şi schema de administrare a ei. Un curs de tratament durează cel mult 1 lună. El poate fi repetat după o pauză de 2-3 luni. Medicul determină chiar şi temperatura ei! De exemplu, în cazul gastritei cronice şi a ulcerului se recomandă de a bea apă fierbinte. În cazul secreţiei excesive şi a acidităţii gastrice, se administrează apă călduţă, iar în caz de constipaţii – apă rece. N-o să vă spunem detalii (pe care le ştim!), ca nu cumva să vă ocupaţi cu autotratamentul.
Apele curative se împart şi ele în mai multe categorii:
- Apele minerale curative (1-5 g/l). O caracteristică a apei curative este conţinutul înalt al elementelor biologic active: fier, brom, iod, hidrogen sulfurat, fluor etc., totodată gradul de mineralizare poate fi scăzut.
- Apele minerale concentrate (15-35 g/l)
- Apele minerale cu concentraţie înaltă (35-150 g/l)
- Apele minerale cu concentraţie foarte înaltă (peste 150 g/l)
Efectul curativ al apei minerale depinde de compoziţia chimică, de temperatură, de existenţa gazelor şi mineralelor. De exemplu, apele minerale cu conţinut înalt de ioni cu hidrocarbonat (apele alcaline) au efect benefic asupra tractului gastro-intestinal. Iarăşi nu vom intra în detalii, ca nu cumva să te ocupi de autotratament.
Concluzii: Apa curativă o prescrie medicul. Nu cumva să-ţi dea prin minte s-o foloseşti la prepararea bucatelor.
Concluzii finale:
- Oamenii ştiu prea puţine despre apă.
- Apa distilată este un rău.
- Apa potabilă este cea cu grad scăzut de mineralizare (până la 1 g/l), care a fost prelucrată.
- Apa potabilă poate fi consumată fără restricţii şi poate fi folosită la prepararea mâncării şi a băuturilor.
- Apa minerală naturală este cea căreia producătorul nu-i schimbă compoziţia.
- Apa naturală poate avea nivel diferit de mineralizare.
- Mineralizarea nu este nici bună, nici rea, ci doar un indicator cantitativ.
- Apa minerală nu se recomandă pentru prepararea bucatelor, deoarece le poate schimba gustul acestora.
- Depunerile de săruri sunt doar sedimente. Ele nu se acumulează în rinichi, acesta-i un mit.
- Doar medicul poate prescrie apele curative, ele nu sunt folosite la gătit
