Modul prin care te poţi vindeca şi îţi poţi controla starea de sănătate
Se ştie că plexul solar mai este supranumit creierul abdominal. Plexul Solar este situat în abdomen, în partea superioară, în spatele stomacului, în punctul în care coastele încep să se separe. Plexul Solar este o reţea de nervi din componenţa Sistemului Simpatic iar cunoaşterea plexului Solar îi ajută pe cei care vor să aleagă modul conştient de a trăi. Plexul Solar este sediul naturii emoţionale a omului, iar prin intermediul lui putem controla modul de funcţionare al organelor fără a ajunge fizic la ele, ci “vorbind” cu mintea care le controlează.
Mai jos vom prezenta date din cartea “Plexul Solar sau creierul abdominal” scrisă de Theron Dumont, pseudonim al lui William Walker Atkinson, publicist american interesat de învăţăturile orientale, hinduism şi yoga. În mod popular, se ştie că omul are un creier, însă adevărul este că omul are 4 creiere, fiecare ocupând locuri diferite şi funcţii diferite.
- Cerebrum (neocortex) – porţiunea frontală superioară a creierului, format din 2 părti simetrice – coordonează, printre altele, mişcarea volitivă
2. Cerebellum – în spate, în cutia craniană, are şi el 2 emisfere
3. Medulla Oblongata, la baza coloanei vertebrale, aproximativ cu aceeaşi consistenţă ca şi măduva spinării
4. Plexul Solar – situat în abdomen, în partea superioara, în spatele stomacului, în punctul în care coastele încep să se separe. El este o reţea de nervi din componenţa Sistemului Simpatic. Este alcătuit dintr-o substanţă cenuşie, asemănătoare cu cea a celorlalte creiere. Primeşte şi distribuie impulsuri nervoase către organele abdominale şi furnizeaza celor mai importante organe ale corpului energie vitală. Are rolul esenţial în aşa numita “viaţă vegetativă”, furnizând energie pentru nutriţie, asimilare, creştere.
Pastila minune pentru leneşi care va avea efectul unei ore de sport va deveni în curând realitate
Numele de “solar” este dat datorită poziţiei centrale, pentru că filamentele nervoase se formează radial către toate organele corpului şi pentru că este recunoscut ca puterea centrală, “forţa vieţii”. Aceste informaţii sunt strict fiziologice, din cartea de anatomie, însă ştiinţa străveche, înţelepţii vremurilor de demult, de început, au atribuit şi funcţii mai subtile acestui Plex Solar.
Ceea ce fiziologii nu recunosc încă, dar înţelepţii străvechi ştiau deja este că Plexul Solar este sediul naturii emoţionale a omului. Cu alte cuvinte, acea parte care în mod popular era atribuită inimii în privinţa emoţiilor, de fapt este Plexul Solar, centrul Sistemului nostru Simpatic.
Faptul că există o legatură între stările emoţionale şi organismul fizic este ştiut de toată lumea. Ştim că frica, teama, suspansul sunt însoţite de un sentiment de gol în stomac. Inima bate mai tare atunci când suntem încântaţi, mânioşi sau îndrăgostiţi. În ultimii ani s-a demonstrat ştiintific că stările emoţionale au impact asupra organelor, asupra stării de sănătate a organismului, în general.
Pe de altă parte se ştie că nicio emoţie nu este experimentată complet până când starea ei fizică nu este manifestată (nu putem simţi mânie dacă inima nu bate mai tare). Emoţiile pur şi simplu nu pot fi caracterizate, descrise, observate dacă nu ar implica schimbările fiziologice care au loc în corp. Această afirmaţie poate fi verificată de acele cazuri patologice în care în situaţia de anestezie/paralizie totală, nu există emoţii. De asemenea, emoţiile pot fi provocate prin mijloace pur fizice: anumite droguri, medicamente sau consumul de alcool.
Deci, modificările fiziologice din organe sunt corelate cu sentimentele pe care le simţim, şi invers, nu ar fi posibil să avem sentimente fără acele modificări – modificări guvernate de Sistemul Nervos Simpatic, acesta fiind localizat în Plexul solar.
Ceea ce am demonstrat mai sus este că Plexul Solar (prin Sistemul Nervos Simpatic) este sediul emoţiilor, locul de unde ele pornesc şi sunt născute.Ştiinţa demonstrează astfel, indirect, ceea ce maeştrii spirituali orientali ştiau de mii de ani: plexul solar, creierul abdominal, centrul vieţii, al energiei vitale, este locul de unde se nasc senzaţiile emoţionale.
Asta înseamnă că dacă vrem să reglăm, controlăm sau să direcţionam emoţiile, ştim de unde să pornim.
Cu toţii am învăţat, pe pielea noastră (şi ea un organ), pe parcursul vieţii cum să ne controlăm unele emoţii, cu altele încă mai încercăm să ne obişnuin, să le acceptăm. Bunul parcurs al vieţii noastre, însă, depinde de felul în care ne manifestăm aceste emoţii şi cum reuşim să le canalizăm pentru fericirea, succesul nostru. Într-un fel îşi controlează emoţiile un pilot de Formula 1 şi altfel un actor. Deci, control, nu refulare, negare.
Controlul se face în mod direct, de la creier la creier.
Adică de la mintea conştienta la mintea abdominala (Plex Solar), de la creierul gânditor la creierul emoţional. Tot ceea ce se petrece în corpul nostru, la nivel organic, celular, sunt procese coordonate de o minte care funcţioneaza inconştient, instinctiv (la fel se întâmplă în cazul animalelor), dar care pare să nu greşească (decât în cazul bolilor, şi atunci, cu un scop). Mintea aceasta inconştientă şi instictuală este situată în Plexul Solar. Astfel noi putem controla modul de funcţionare al organelor fără a ajunge fizic la ele, ci “vorbind” cu mintea care le controlează.
“Mintea instinctivă” a Plexului Solar nu este adormită, nu este oprită de la un buton imaginar. Din contră, este foarte trează şi foarte ocupată cu tot ceea ce are de făcut pentru funcţionarea organismului, nu doarme nici atunci când noi dormim, dar este atât de absorbită în ceea ce are de făcut, încât, dacă mintea conştientă, creierul raţional ar dori să comunice cu ea, ar trebui să facă ceea ce un om ar face pentru a atrage atenţia cuiva foarte prins de ceea ce face, să-l bată puţin pe umăr.
Acest procedeu de atragere a atenţiei “minţii instictuale” a Plexului Solar, este un exerciţiu simplu de respiraţie:
1)Respiră regulat de câteva ori, apoi ţineti respiraţia, în loc să expiri, doar pentru a rupe ritmul respiraţiei normale;
2)În momentul în care, conform ritmului, ar trebui să expiri, după inhalare, în loc să expiri, foloseşte-ţi muşchii abdominali şi apasă în jos şi în faţă în zona Plexului Solar (partea superioară a abdomenului, locul unde coastele încep să se separe). Apoi, în timp ce expiri, foloseşti aceiaşi muşchi, dar în direcţile opuse, îi deplasezi în sus şi spre interior. Această mişcare în timpul respiraţiei, spre exterior şi spre interior se face de trei ori. Apoi respiră normal, nu ar trebui să dureze mai mult de câteva secunde, apoi repetă acelaşi exerciţiu de câteva ori. Respiraţia ar trebui să fie relaxată, să nu te obosească, să nu ceară efort din partea ta.
3)În timpul exerciţiului de respiraţie, mintea ta (conştientă) ar trebui să trimită un mesaj Plexului Solar: trezeşte-te, prietene, am nevoie de atenţia ta. Fă lucrul acesta ca şi cum ar fi cel mai natural lucru din lume, nu te lovi de ineditul lui.
Având acum atenţia lui, obţinută ca o bătaie pe umărul unui prieten absorbit în ceea ce face, puteţi continua să vorbiţi minţii Plexului Solar, ca unui prieten, familiar, prieteneşte, apropiat. Veţi vrea probabil să-i cereţi o favoare, dar trataţi-l ca pe un individ, nu ca pe ceva abstract, pentru că noutatea monologului va micşora încrederea în ceea ce faceţi.
Îi puteţi cere să vindece probleme fizice, legate de sănătate, de funcţionarea anatomică a organelor sau de gestionarea emoţiilor negative:
“Bună, Plexule Solar, minte instictuală, ascultă-mă. Sunt mintea gânditoare cea care îţi vorbeşte. Îţi mulţumesc pentru tot ceea ce faci pentru mine. Tu lucrezi jos, în camera cazanelor, păstrezi focul aprins, maşinăria funcţională, eu sunt aici sus, la pupitrul de comandă şi amândoi lucrăm pentru acelaşi scop. Hai să ne facem munca mai uşoară şi să colaborăm pentru o viaţă mai frumoasă pentru că avem nevoie unul de altul. Eu îţi promit că te voi aproviziona cu cel mai bun carburant, voi fi atent la toate mesajele pe care mi le vei trimite. Pe de altă parte, te rog să păstrezi toate organele în stare perfectă de funcţionare (cu menţiunea celor despre care ştim că nu sunt în regulă), să mă ajuţi în restricţionarea emoţiilor pe care nu le doresc (cu enumerarea lor şi a motivelor pentru care nu le doreşti).”
Totul ca într-un monolog cu un prieten sau partener de ajutorul căruia ai nevoie. Explică-i de ce anumite emoţii sunt dăunătoare pentru tine, explică-i dacă la un anumit moment ai nevoie de mai mult curaj, tratează-l ca pe un partener şi el te va ajuta. Până la urmă, este conclucrarea între membrii unui echipaj care se îndreaptă în aceeaşi direcţie şi au nevoie de cea mai bună stare de spirit pentru buna funcţionare a întregului care eşti tu.
Pentru unii se va dovedi folositor acest exerciţiu de vindecare, va fi poate pe limbajul lor.
Pe unii îi va face să zâmbească, dar poate îi va pune şi pe gânduri şi îi va face să cerceteze şi alte surse de confirmare, dacă aici, sănătatea fizică şi emoţională ar părea atât de uşor de obţinut (şi este uşor, încrederea în propriul organism şi în puterea lui de vindecare înseamnă sănătate, înseamnă lipsa fricii, la fel cum încrederea în viaţă înseamnă armonie).
Pe alţii îi va face să râda. Pentru ei, doar medicii şi sistemul de sănătate sunt ajutorul în caz de boală. Dacă au încredere în medici şi medicamente, s-ar putea să se însănătoşească, dar nu luăm în calcul efectele secundare ale pastilelor. Şi, până la urmă, dacă râd, râsul este sănătate curată şi cel mai bun duşman al stresului…
