Vorbirea e transpunerea gandurilor, vibratiilor noastre in cuvinte, sunete.
Ce prezinta astazi vorbirea noastra? De cele mai dese ori nu prea tinem seama de tonul cu care vorbim, de cuvintele ce le pronuntam. Folosind injuraturi sau pur si simplu cuvinte urate, am dat uitarii ce inseamna limbajul demn si inaltator. Insa nu doar acesta e un indiciu al degradarii constientului. Oare nu este evident ca, atunci cand pronuntam cuvinte urate si brutale – linistea si fericirea launtrica nu se maresc? Se intampla, de fapt, invers. Noi ii permitem emotiei negative sa apara, si apoi ne miram, de ce suntem nevoiti sa administram atat de des pastile pentru dureri de cap.
Intre timp, exista o legatura directa intre minte si vorbire. Daca mintea e sanatoasa, atunci si vorbirea e pe masura. O minte sanatoasa e intotdeauna pozitiva. Cu o astfel de minte, nu vorbesti despre neajunsurile altora, nu critici si nu exprimi pretentii. Nu te plangi de soarta. Tonul vorbirii e linistit si binevoitor. Desigur ca oricine comunica cu placere cu un astfel de interlocutor. Sa vorbesti cu o voce furioasa e un semn al slabiciunii spirituale.
Conform statisticii, 90% din toate certurile se intampla din cauza ca vorbim de rau pe cineva. Cu totii ar trebui sa invatam sa vorbim intr-o maniera placuta si binevoitoare, controlandu-ne vorbirea. In Orient, omul care nu stie sa-si controleze vorbirea, se considera primitiv.
S-a observat demult ca noi capatam calitatile acelui om despre care gandim si vorbim, de aceea, vorbind rau despre cineva, criticandu-l, preluam calitatile acelei persoane. Daca laudam, atunci preluam acele calitati bune pe care le poseda acea persoana. Iata de ce, sa te gandesti la Dumnezeu si sa vorbesti despre el – e cea mai simpla cale de a capata calitati divine.
Cu cat mai mult egoism, invidie, rauvointa avem in noi, cu atat mai greu ne este sa vorbim despre cineva cu caldura. Cu cat ma brutal e limbajul ce-l folosim, cu atat mai putin armoniosi suntem, de aceea, cu atat mai anevoioase sunt lectiile pe care le primim de la viata.
Odata am inatlnit un cunoscut, exteriorul caruia s-a schimbat mult. Fara a ma gandi, am exclamat: «Vai, ce-ati slabit. Sunteti de nerecunoscut!». El mi-a raspuns incet: «Sunt la dieta». Apoi am mai vorbit un pic si ne-am luat ramas bun. Doar dupa ce m-am indepartat, mi-am dat seama cata lipsa de tact am avut. Slabirea acelui cunoscut putea fi cauzata de vreo boala si cuvintele mele l-ar fi putut leza. Si atunci mi-am promis ca voi avea grija de ceea ce vorbesc. Intelepciunea ne invata: ganditi-va inainte de a spune ceva.
Cuvintele au un sens daca sunt cu tact si pline de dragoste pentru altii. Doar in acest caz, oricat de “amare” ar fi cuvintele ce le pronuntati, inima le va accepta imediat. Aceste cuvinte nu vor parea amare, vor parea juste.
In mod contrar, daca utilizam cuvinte nechibzuite, brutale, aceasta brutalitate se va manifesta si in chipul nostru. Atunci va fi evidenta vanitatea noastra, si oamenii se vor simti ofensati. Insa daca spui cuvinte “aspre” dar cu dragoste, supararea se va transforma, si oamenii iti vor simti bunavointa.
Trebuie sa vorbiti lucruri corecte, exacte, dar cu dragoste. Orice cuvinte le-ar spune mama copiilor, acestia nu le vor lua drept aspre sau jignitoare. Copiii simt: mama ii iubeste, ea le doreste binele.
In mod similar, oricat de corecte si juste ar fi cuvintele ce le spunem cuiva , ele nu- i vor rani pe altii, daca dam dovada de bunavointa.
