«Daca vei invata rau, vei ajunge maturator de strada», — asa ne speriau parintii nostri, si acum, noi la randul nostru, ne amenintam copiii cu perspectiva unui viitor lipsit de culori. Parintii considera ca succesul in viata copilului depinde de faptul daca va invata la scoala potrivita, daca va castiga olimpiada, daca va primi 10 la matematica. O astfel de motivatie de a invata nu intotdeauna functioneaza. Dupa parerea psihologilor, unica motivatie pentru capatarea cunostintelor – e interesul personal. Iar in starea de anxietate, copiii nu doar judeca rau, dar si au toate sansele sa esueze in viata.
In societatea de azi, in care toti se avanta dupa succes, aceasta nevroza sociala se rasfrange si asupra copiilor. De la cea mai frageda varsta le insuflam copiilor ca trebuie sa stoarca cat mai mult din invatat, abilitati, ii invatam sa utilizeze rational fiecare minut si sa se avante dupa orice oportunitate.
Dorindu-i binele propriului copil, parintii nu fac altceva decat sa-i transmita propria anxietate: «De efortul pe care-l depui acum, depinde intreaga ta viata de mai departe». Insa copilul – in mod elementar – nu intelege o astfel de abordare a problemei.
Copilul nu e in stare sa inteleaga legatura dintre succesul de azi si succesul din viiotor, el nu are o astfel de experienta de viata. Toate amenintarile despre maturatorul de strada pentru el sunt un sunet gol.
Ca urmare a unei astfel de presiuni, copilul resimte un stres ingrozitor, de la care capacitatile lui intelectuale scad enorm. Asa e firea omului — in stare de stres judeca mai greu. Dezvoltarea copilului are loc de la un punct de liniste, siguranta. Doar in asa caz poate sa apara un interes adevarat, firesc, pentru ceea ce face. Iar nevroza, frica, panica micsoreaza enorm motivatia.
De ce e mai bine sa fii codas?
Daca nu reuseste sa atinga culmea tintita, copilul incepe sa dezvolte simtul de vina, sentimentul de neputinta. Orice-as face, chiar de m-as bate de perete, nimic nu-mi iese – ce rost are sa mai incerc, daca oricum nu voi reusi. Mai bine e sa cresteti un codas fericit si increzut in sine, decat un ratat complexat.
In special, pentru ca, nicaieri, dar in special la noi, diploma cu rezultate excelente nu e o garantie a succesului. Cu totii cunoastem multe cazuri, cand eminentii nu au reusit nimic in viata, iar cei, care cu greu luau o nota medie, pe neasteptate, au obtinut succes.
E necesar sau nu sa dam copilul la o scoala prestigioasa?
La cea mai mica aluzie despre abilitatile exceptionale ale copilului lor, multi parinti incep sa se alarmeze. Si daca in mediul celor “mediocri” copilului i se va stinge flacara genialitatii? E o alarma absolut falsa — curiozitatea si dorinta activa de a cunoaste sunt trasaturi innascute. E o calitate fireasca a copiilor. Si daca nu o vom omori cu prea multe sarcini si anxietatea cauzata de concurenta permanenta, ea se va dezvolta de la sine.
De ce uneori e important sa trandavesti
Din cauza concurentei permanente, parintii si-au creat o idée absurda, cum ca copiii nu ar trebui sa aiba timp liber, si acestia trebuie sa fie mereu ocupati cu ceva.
Copiii, care de mici au fost obositi cu dezvoltare timpurie, multe sarcini, cercuri si ateliere – la varsta de adolescenta stau intinsi pe canapea si afirma: nu mai vreau nimic.
Dezvoltarea lor inceteaza, sunt supradozati cu cunostinte.
Mai mult ca atat, la diferite varste, copiii trebuie sa dezvolte anumite aptitudini. Bunaoara la trei ani, omul trebuie sa comunice mult, sa invete sa se adapteze la viata in societate. Daca la aceasta varsta il veti pune pe copil sa citeasca, atunci, probabil, va deprinde un pic abilitatea de a citi, insa va fi in urma semenilor in manifestarea aptitudinilor comunicative – extrem de pretioase pentru om.
Cum se procedeaza in Occident?
In pedagogia contemporana din multe tari occidentale, se da prioritate afirmatiei “ Nu impiedica, nu forta». La ei copiii se educa astfel, incat acestia sa se bucure de viata, si nu sa supravietuiasca gonindu-se dupa succes.
Sa luam, de exemplu, fenomenul invatamantului finlandez, despre care in ultimul timp se vorbeste mult. Ei il explica asa: «Secretul succesului nostru e in faptul, ca copiii nostri mai mult se joaca decat merg la scoala». Aceasta abordare e foarte justa. Prin joaca se dezvolta psihicul copilului, gandirea abstracta. Jucandu-se, ei modeleaza lumea, isi dezvolta sfera emotionala. Iar pentru o asimilare mai buna a cunostintelor e foarte importanta anume sfera emotionala.
Mintea absoarbe cunostintele doar in cazul, daca se activizeaza si sfera emotionala. Iar invatatul pe de rost e inutil — cum a intrat, asa si va iesi.
Periodic, copilul ar trebui sa nu faca deloc nimic: sa stea in liniste, sa mediteze, sa-si dezvolte imaginatia. Inactivitatea e foarte importanta, vitala chiar, uneori chiar mai importanta pentru dezvoltare decat o carte sau un curs. Copiii, ca buretele, trebuie sa absoarba viata, mirosurile, sunetele, nu prin logica, ci prin organele de simt.
