Japonezii nu țipă niciodată la copiii lor, iar acest lucru îi ajută să crească echilibrați și independenți

Japonezii nu țipă niciodată la copiii lor, iar acest lucru îi ajută să crească echilibrați și independeți

În Occident, există convingerea că furia este o emoție reală care are dreptul să fie exprimată, nu reprimată. 

Dar această idee nu este la fel de populară în țările asiatice. Acolo, manifestarea deschisă a furiei este cenzurată, în special față de copii și acest lucru, desigur, joacă un rol extrem de important în educația lor.

Autoarea Christine Gross-Loh, care a locuit o perioadă scurtă în Japonia, menționează în cartea sa: «Educație fără frontiere», că părinții japonezi sunt mult mai relaxați în ceea ce privește rezolvarea conflictelor dintre copii. Ei încearcă să nu intervină, preferând să le ofere lor posibilitatea să decidă toate conflictele singuri. Puteți crede că o astfel de libertate poate duce la o catastrofă, dar nu este chiar așa.

Atunci când copiii se înțeleg singuri între ei, acumulează o experiență extraordinară de a stabili relații cu alți oameni și de a învăța să rezolve neînțelegerile pe cale amiabilă și pașnică. Iar acest lucru cu siguranță îi ajută să fie mai independenți în viața adultă. Pentru că societatea, cultura și comportamentul părinților joacă un rol cheie în modul în care copiii învață să-și exprime emoțiile puternice, cum ar fi furia.

În plus, după cum arată studiul profesorului Batia Gomez de Mezquita, mamele japoneze în timpul unui conflict se concentrează mai mult pe a-și înțelege copilul și de a-și împărtăși  sentimentele, decât să-și verse furia pe el.

O abordare similară de educație este practicată și de inuiți – un trib de eschimoși care sunt stabiliți în Canada și Alaska. La baza strategiei educaționale a inuiților stă faptul că strigatul la copil este o umilire pentru adulți. Despre asta a scris antropologul Gene Briggs, care a trăit o vreme împreună cu inuiții și a descoperit regula lor de aur:“Nu striga niciodată la un copil mic”.

În loc să țipe la copilul obraznic sau capricios, ei așteaptă ca acesta să se calmeze, apoi discută cu el sau îi cer să participe la un joc de rol, în timpul căruia copilul învață să-și controleze furia.

Părinții îi arată calm ce poate provoca o izbucnire de furie, și că cealaltă persoană va fi rănită nu doar fizic, ci și moral. În acest fel, micuții inuiți învață să-și controleze furia de la o vârstă fragedă și fără să vadă manifestarea ei în viitor, devin ei înșiși foarte echilibrați.

Advertisement

Ce părere aveți despre această metodă de a educa copii ?

Sursa

Citeste si: