Am jucat șah de la vârsta de 7 ani, și am jucat încontinuu și într-un mod competitiv. Jucam la școală, online și la competiții naționale. Șahul m-a învățat să am răbdare, perseverență și să gândesc critic – câteva abilități cruciale pentru a face față problemelor dificile din viață.
Șahul, de asemenea, a introdus ideea de ”celălalt. Negru versus Alb. Școala noastră contra școlii lor. Și puteai lua doar un singur punct, și doar atunci când câștigai.
Tetris, pe de altă parte, e foarte iritant. E atât de repetitiv! E imposibil să câștigi! E condus de noroc! Dar, pentru mine, el a devenit cea mai bună reprezentare a vieții. În comparație cu el, șahul e doar un joc strategic tâmpit.
Nu mai joc șah. Dar, până și astăzi, Tetris este unicul joc de pe telefonul meu mobil. Stă pe prima pagină din aplicații, pentru a-mi aminti că viața e ca un Tetris, nu ca un joc de șah.
O să încerc să explic acest fapt în 4 puncte:
1. În viață, unicul oponent al tău ești tu însuți.
Am crescut căutând oponenți – oameni cu care să mă lupt, pe care să-i învinuiesc, cărora să le demonstrez că au greșit. Îmi imaginam inamici chiar și atunci când ei nu existau, pentru că e ușor să lupți. Tratam totul drept un joc în care nu ai ce pierde și ai atâta de câștigat.
Asta e mentalitatea jocului de șah, și ea te ține pe loc.
În Tetris, unicul lucru împotriva căruia joci e timpul și curentul continuu de piese care cad de sus. Te provoci pe tine să manipulezi corect diferite obiecte care îți vin în cale. Nu există un bos final și nu poți da vina pe nimeni.
Jocul vieții are loc în interior. Nu există inamici mari și teribili care trăiesc pentru a te face să suferi. Nu există o mișcare greșită pentru care vei fi pedepsit. Și punctele tale pot crește la infinit, dacă te vei strădui mereu un pic mai mult. Punctele vieții tale pot crește încet sau rapid, în dependență de cât de tare te forțezi…
2. În viață, lucrurile nu devin mai complicate, ele pur și simplu devin mai rapide
Unele jocuri devin din ce în ce mai greu de jucat, inclusiv șahul. Pozițiile devin mai complicate, oponenții mai puternici iar miza crește. Ai o reputație și ai ce pierde când joci cu aceeași oponenți.
În Tetris, unicul lucru care se modifică este viteza, jocul rămânând la fel de la prima piesă până când ecranul e plin.
Dacă joci toată viața Tetris la cea mai mică viteză, ai putea să nu pierzi niciodată. Unicul inamic ar fi oboseala. Dar algoritmul necesar pentru a bate Tetris-ul nu e complicat, și ai foarte mult timp pentru a mișca piesele în poziția în care vrei.
Totuși, viața devine mai rapidă. Fiecare zi care trece e un mic procent din viața noastră, și simțim cum timpul începe să treacă din ce în ce mai rapid. Responsabilitățile noastre cresc, până când lucrurile care înainte ne distrau devin a fi lucruri lipsite de sens.
Unicul mod de a deveni bun la viață – așa cum se întâmplă cu Tetris-ul – e să înveți să joci cu același control de sine la viteze din ce în ce mai mari. Nu îți poți permite ca visurile tale să fie compromise, indiferent de cât de rapid te miști. Trebuie să-și controlezi mintea, comportamentul și propriul timp.
3. În viață, nu poți controla tabla.
După cum am menționat anterior, șahul e arbitrar. Nu există ”cea mai bună mișcare”. Poți să-ți forțezi inamicul într-un colț. Poți vedea 20 de mișcări în viitor, dacă ești un supercomputer.
În Tetris? Știi doar care e următoarea piesă. Joci pentru moment, încercând să aranjezi piesele în cel mai bun mod, știind că e imposibil să știi ce alte două piese vor urma. Nu crezi că poți controla viitorul.
Mi-am petrecut atâta timp gândind ca la șah, încercând să găsesc cea mai bună soluție sau să privesc în viitor. Dar viața adevărată e arbitrară. Nu există un răspuns direct, previzibil, la acțiunile noastre. Viețile noastre sunt sisteme deschise, unde orice eveniment sau mișcare ne poate schimba perspectiva și viitorul. Până și cele mai mari decizii din viață nu pot fi calculate – de asta multe căsnicii se termină cu divorțuri.
Nu încerca să ghicești ce o să urmeze, când încerci să-ți îmbunătățești situația. Ca și în Tetris, poți doar să găsești poziția cea mai bună la moment, fără a încerca să controlezi sistemul. Controlează-te și provoacă-te pe tine, dar nu aștepta să primești ceva doar pentru că ai făcut-o. Și ține minte…
4. În viață, nimeni nu-ți zice când ai câștigat.
În șah, îți poți vedea oponentul cum își culcă regele în semn de resemnare. Poți vedea punctele pe tabloul de parcaș. Vei simți satisfacția victoriei, doar dacă nu, într-o zi, n-o vei simți.
Îmi amintesc cum am renunțat la șah. Nu am renunțat pentru că am pierdut și eram plin de frustrare. De fapt, am câștigat un campionat. Și nu am simțit nimic după asta.
Există doar două moduri de a pierde: de a primi șah mat, sau de a te resemna. În ziua în care am renunțat, am mers pe al doilea mod. Iar atunci, în ziua în care am renunțat, am aflat un nou mod: Dacă nu învățam nimic, dacă nu mă bucuram de lupte și victorii, înseamnă că am pierdut deja.
Decizia de a pleca era eliberatoare, teribilă și confuză. De ce mă simțeam liber după ce am renunțat la prima mea dragoste? Renunțând, m-am simțit bine pentru că, exact ca și atunci când am decis să mă apuc de șah, a fost alegerea mea. Și cum acea decizie, mentalitatea mea de șah a început să slăbească și perspectiva mea, într-un final, s-a schimbat.
Iar jucând Tetris în fiecare zi îmi întărește determinarea, concentrarea și voința de a reuși acolo unde nu pot prezice viitorul. Și nu joc pentru a câștiga, joc pentru a juca.
