Eseul unui copil despre bunica

Dulce, naiv și profund eseu despre bunica, scris de un copil. Copiii nu încetează să ne uimească cu abilitatea sa de a observa cele mai importante lucruri. Copiii știu să privească lumea așa cum nu știu să o privească cei maturi, și să stabilească din mers prioritățile corecte.

Eseul unui copil despre bunica

«Bunica este o femeie care nu are copii proprii. Ea iubește fete și băieți mici, care sunt copii ai altor persoane. Bunicul este de asemenea o bunică, doar că bărbat. Când bunicul iese la plimbare cu băieții, el vorbește despre pescuit și alte lucruri.

Bunicile nu au nimic de făcut, numai să vină în ospeție. Ele sunt bătrâne, și din această cauză nu pot să alerge și să sară mult. Dar ne pot duce la un târg, și au mulți bani ca să ne cumpere tot ce dorim.

Când se plimbă cu noi, ele se opresc ca să privească tot felul de lucruri, precum niște frunze frumoase și omizi. Bunicile niciodată nu zic: ”Vino mai repede”.

Bunicile nu trebuie să fie foarte deștepte, doar să răspundă la astfel de întrebări precum ”De ce câinii fugăresc pisicile” sau ”Unde-i capul râmei”. Când ne citesc povești, nu trec nimic cu vederea și nu spun că această poveste deja am citit.

Toată lumea trebuie să se străduie să aibă o bunică, deoarece bunica este singurul matur care are timp pentru copii.»

Sursa

Citeste si: