Există diferite viziuni în privinţa traiului copiilor adulţi cu părinţii sub acelaşi acoperiş. Situaţia este mai complexă decât pare la prima vedere. Nu afirm că este neapărat nevoie să pleci de acasă odată ce ai atins majoratul, dar vom vorbi despre situaţiile când ar fi mai bine să o faci.
Maturitate psihologică
Dacă unul din membrii familiei intervine constant în viaţa altuia – se supără, vine cu sfaturi, manipulează, se ia la ceartă, recurge la şantaj – asta nu duce la bine. Acest tip de relaţie are la temelie iluzia convenabilă pentru toţi că părinţii se simt tineri când copilul stă cu ei; iar pentru copil este mai comod, mai confortabil şi stabil să locuiască împreună cu părinţii.
Din punct de vedere psihologic, ar putea fi imaturi atât copiii, cât şi părinţii. Este extrem de complicat să-i schimbi pe părinţi şi merită oare efortul? În timp ce copilul de vârsta 30+ are timp să se maturizeze – a venit timpul să se confrunte de sine stătător cu greutăţile pe care i le-a pregătit viaţa, să devină matur şi să înceteze de a fi un copil mare şi infantil.
Viziuni diferite asupra vieţii
Mama găteşte mâncare foarte grasă, iar tu ai decis să te alimentezi sănătos? Ai o relaţie cu un băiat, pe care tatăl nu-l agreează? Ai decis să devii vegetarian, însă familia ta obişnuieşte să consume carne la fiece masă? Ai cumpărat un abonament la sală, dar cei ai casei sunt indignaţi de ce ar trebui să oboseşti şi acolo?
Felicitări, viziunile tale s-au extins dincolo de perimetrul „celor permise” în familie şi acum va trebui să lupţi pentru ele. În lupte crâncene. Continuu. În acest moment, orice om raţional şi-ar pune întrebarea – de ce? De ce trebuie să demonstrez ceva, să-mi apăr viziunile, să lupt, când sunt liber să aleg în ce să cred, cum să trăiesc, să gândesc ce vreau? Este o întrebare utilă, n-o ignora.
Mama nu te lasă să pleci
Mama te-a crescut. Te iubeşte din tot sufletul, îţi doreşte doar binele, întotdeauna a jertfit pentru tine, dar nu uită să-ţi aducă aminte despre aceasta permanent.
Iată că ai decis să locuieşti separat. În primul rând, încep calculele financiare, care nu sunt în favoarea ta. Adesea anume în acest moment se renunţă – ţi se va demonstra convingător şi elocvent că nu este raţional să locuieşti aparte. Dacă o mai spune un om, care nu-ţi vrea rău, cum să nu pleci urechea la aceste sfaturi?+
Dacă vei insista, atunci te poţi aştepta la tentative de a te convinge, se va apela la conştiinţa ta, la sentimentul de datorie sau milă. Acest arsenal de şiretlicuri se numesc manipulare. Iată un exemplu de manipulare: „Cum să rămân singură, iar tu nu se ştie ce vei mânca acolo şi ce vei îmbrăca?!”.
S-ar putea să ţi se propună un plan de îmbunătăţire a relaţiei: „Ce nu-ţi place? Dacă vrei voi bate în uşă înainte să intru în camera ta. Invită acasă pe cine doreşti, te înţeleg”.
Te regăseşti în cele spuse mai sus? Dacă răspunsul este afirmativ, atunci fii gata de orice – dacă vei insista să te muţi separat, ar putea să urmeze isterie, lacrimi, crize emoţionale, ambulanţe, atacuri de cord, radiculită etc. Da, nu e simplu deloc. Dar cu timpul ne adaptăm la orice condiţii. Dacă eşti de părerea că într-adevăr ar fi mai bine să locuiţi separat, să ştii că mama se va obişnui cu timpul. Poate că anume aceasta va fi pentru ia o şansă să înceapă o viaţă nouă.
Viaţa personală
Mulţi se consolează cu gândul că se vor muta separat atunci când vor găsi persoana potrivită. Dar nu este atât de simplu.
În primul rând, aceasta este o capcană a minţii, care te împiedică să ieşi din zona de confort. Da, atât de paradoxal lucrează psihicul uneori: pe de o parte, omul îşi doreşte cu ardoare să-şi întâlnească marea dragoste, iar pe de altă parte – se teme de schimbări.
În al doilea rând, uneori părinţii sunt atât de ataşaţi de copiii lor de sex opus (mamele de feciori, taţii de fiice), încât inconştient fac tot posibilul ca aceştia să nu-şi găsească dragostea niciodată – sunt geloşi şi găsesc neajunsuri în toţi pretendenţii.
Unii soţi se tem (nu fără temei) de momentul când odrasla lor va părăsi cuibul părintesc. Atunci ei vor rămâne în doi şi toate problemele, care au fost trecute sub tăcere „de dragul copiilor”, se vor acutiza. E mai bine să evităm aceste momente acute, iar odrasla noastră să trăiască cu noi timp cât mai îndelungat, în timp ce noi îi creăm condiţii favorabile pentru iresponsabilitate.
Toate acestea au repercusiuni foarte neplăcute, care în viitor vor trebui depăşite doar în cabinetul psihologului, dacă copilul nu se va rupe la timp din cuibul părintesc. Printre cele mai grave sunt tot felul de dependenţe. De aceea, dragi părinţi, dacă copilul de 30+ de ani stă acasă, face abuz de alcool sau este dependent de calculator, de dragul lui, alungă-l de acasă.
Vă urez tuturor pace în suflet şi în casă!
P.S. În opinia autorului acestui articol, soluţia ideală este ca familiile din acelaşi neam să locuiască în acelaşi spaţiu, dar în case vecine. Acest gen de relaţie se întâlneşte în sate, unde casa părinţilor era separată de cea a tinerei familii. Astfel de familii au gospodărie separată, fiecare cuplu are spaţiul lui, dar există şi posibilitatea de ajutor reciproc şi de a menţine relaţiile călduroase de familie, fapt foarte important.
Desigur, acest lucru este real, atunci când familiile sunt formate din oameni maturi, capabili să construiască relaţiile cu oamenii, care nu-şi amărăsc viaţa cu certuri nesfârşite şi cu supărări.
