Tot ce trebuie să știi despre stilul permisiv de creștere a copiilor

Acest stil de a-ți crește copiii a fost prima oară identificat de către Diana Baumrind drept un sistem în care părinții oferă multă afecțiune, atenție și sprijin copiilor, dar prea puțin control, în speranța că astfel se crește un copil matur, responsabil și se evită certurile.

Conform specialiștilor, unele studii au legat acest stil de creștere a copiilor cu un viitor mai bun, dar rezultatele variază în funcție de ce este definit ca fiind permisiv, însă este destul de clar că cei mici înfloresc atunci când părinții îi pedepsesc mai puțin și își exprimă emoțiile în mod pozitiv. În acest sens, este benefic să îți sprijini copilul, dar nu trebuie să ignori comportamentele anti-sociale.

Atributele părinților permisivi
își exprimă dragostea și afecțiunea, dar nu impun reguli și granițe;

își susțin copiii fără a le cere absolut nimic în schimb;
nu le pasă atât de mult ce fac cei mici și sunt mai puțini organizați;
sunt mai mult precum un prieten pentru copil decât un părinte;
nu le impun copiilor nici un fel de program;
le permit celor mici prea mult timp petrecut în fața televizorului și prea multă mâncare de tip junk food;
își răsfață odraslele cu jucării și cadouri, pentru a le stăpâni;
se concentrează prea mult pe libertatea copiiilor și prea puțin pe responsabilizarea acestora.

Spre deosebire de părinții permisivi, cei autoritari impun reguli și granițe stricte, dar sunt la fel de iubitori.

Efectele stilului permisiv

Acest stil are o reputație negativă, dar poate fi foarte eficient. Cu toate acestea, un studiu realizat pe 4000 de familii din Statele Unite ale Americii, în anul 1991, de către Susie Lamborn și colegii săi, a demonstrat faptul că adolescenții cu părinți permisivi au rezultate mai slabe la școală și abuzează mai des de droguri și alcool. Însă în 2009, un studiu realizat asupra a peste 1400 de copii din Spania, de către Fernando Garcia și Enrique Gracia a arătat că acei copii cu părinți permisivi ajung să aibă o viață mai liniștită, tocmai deoarece părinții le-au arătat mai des ce înseamnă iubirea, însă studiul a fost catalogat ca fiind neconcludent, deși se consideră că cei care aveau mai multă libertate aveau și o stimă de sine mai crescută.

Pro stil permisiv

1. Încredere în sine – copiii cu părinți permisivi au mai multă încredere în forțele proprii, deoarece știu că părinții îi vor iubi necondiționat.
2. Comunicare – copiii cu părinți permisivi sunt mereu ascultați și nu le este frică să-și spună părerea.
3. Atitudine pozitivă – cum părinții permisivi se concentrează mai mult pe nevoile copiiilor și îi susțin pe aceștia în tot ce fac, ei privesc viața într-un mod mult mai pozitiv și au mai puține conflicte.
4. Creativitate și imaginație – copiii crescuți permisivi au succes mai mare în hobby-urile lor, deoarece creativitatea le este încurajată de către părinți.

Contra stil permisiv

1. Lipsă de respect – copiilor cu părinți permisivi le este greu să înțeleagă ce înseamnă respectul, ceea ce le îngreunează succesul școlar și le creează probleme la viitoarele locuri de muncă.
2. Sfidare – pentru că nu sunt obișnuiți să li se spună „NU”, ei acceptă cu greu orice fel de autoritate
3. Comportament riscant – de cele mai multe ori, copiii cu părinți permisivi abordă atitudini negative și periculoase, în special în ceea ce privește consumul de alcool și droguri, știind că în spatele lor se află mereu părinții, care-i vor salva.
4. Renunțare precoce – pentru că sunt obișnuiți ca toate lucrurile să se facă conform așteptărilor pe care le au ei, atunci când vor ei, copiii cu părinți permisivi capitulează rapid în fața greutăților vieții.

Sursa

Citeste si: