Auzim deseori această expresie ”succes în viață”, de obicei sub forma unei urări din partea celor care vor să ne vadă reușind și având realizări. Dar ce înseamnă să ai succes? Și care este prețul pe care-l plătim pentru că urmărim cu înverșunare să fim cei mai buni în toate?
Trăim într-o lume în care imaginea este foarte importantă. Esențială chiar. Ea este cea care acum ne definește, dincolo de realizările palpabile. Dacă arăți a om de succes înseamnă că ai succes. Dacă arăți că ești competitiv înseamnă că ai reușit în viață. Toate reclamele prezintă femei și bărbați mai degrabă tineri, cu zâmbete de Hollywood, impecabil îmbrăcați și care par să aibă succes.
Dacă vrei să fii ca ei, tot ce ai de făcut este să te împrumuți de la o bancă, să cumperi o anume mașină, să ai casă într-un anumit cartier. Dacă reușești toate aceste lucruri, vei semăna perfect cu oamenii din reclame. Și toată lumea va ști că ai succes. Pentru că, nu-i așa, ce rost are să deții o casă mare dacă nu o vede nimeni? Ce rost are să porți haine scumpe dacă nu ai unde să le etalezi? Civilizația noastră materială spune că valoarea supremă sunt banii și posesiunile, iar succesul înseamnă să ai cât mai multe din aceste valori.
Prețul banilor
Suntem învățați de mici să fim competitivi. Mai întâi la școală, unde trebuie să luăm note bune și să excelăm nu doar la sport, ci și la activitățile extracuriculare. Nu este de ajuns să înveți să cânți la pian, important e să câștigi un concurs pentru juniori. Degeaba știi trei limbi străine dacă nu iei un premiu pentru grupa ta de vârstă.
Ambiția este cultivată din școală și într-o măsură echilibrată este sănătoasă și contribuie la buna dezvoltare personală. Însă la un moment dat tot ce facem este să ne rotim ca un hamster într-o roată pentru a produce bani cu care să ne cumpărăm obiecte. Ne înconjurăm de ele ca un hamster care își face provizii pentru o iarnă foarte lungă, petrecem zile (și uneori nopți) la serviciu pentru a avansa pe scara ierarhică și pentru a câștiga mai mulți bani, pentru a cumpăra mai multe obiecte pe care nu mai avem deloc timp să le folosim sau să ne bucurăm de ele.
Trăim mai degrabă într-un viitor proiectat unde ne vom putea bucura de toate realizările noastre. Avem succes, dar ne lipsește ceva mult mai prețios. Am plătit succesul cu timpul nostru.
Timpul, cea mai prețioasă resursă
Nu, nu este vorba despre petrol, aur sau despre vreo monedă forte. Timpul este cea mai prețioasă resursă a noastră și, din păcate, îl irosim nesăbuit, fără să înțelegem cu ce plătim casele, mașinile și vacanțele scumpe.
Majoritatea problemelor psihice de azi urmarea faptului că oamenii trăiesc fie în trecut (nostalgie, depresie), fie în viitor (anxietate, fobii, atacuri de panică). Amanetarea prezentului pentru a reuși în viață pare, dacă gândim la rece, o afacere proastă, mai ales dacă ceea ce urmărim este succesul. Goana după bunuri materiale și valorizarea obținerii acestora ca fiind simbolul complet al succesului definesc societatea de azi, dar s-a ajuns la dezechilibre care pun în pericol sănătatea mentală pe termen atât scurt, cât și lung.
Ambiția este sănătoasă, dar nu dacă te consumă și te îmbolnăvește. Succesul este dulce, dar doar dacă prețul plătit nu îl reprezintă sănătatea și tinerețea mentală. Competitivitatea menținută în limite sportive ajută la creșterea randamentului și amplifică emulația, însă, dacă depășește o anumită limită, devine patologică. Hamsterul ajunge să trăiască doar pentru a învârti roata, deși are provizii cu care nici nu are ce să facă.
Un preț prea mare
Ambiția roade, dar ambiția nemăsurată transformă oamenii în niște mașini nefericite și care nu se mai pot deconecta de la ținta propusă. Spaima că cineva este mai bun sau mai reușit decât tine te poate aduce în pragul nu doar al bolilor psihice, ci și în saloanele spitalelor, pentru că îți consumă energia și te lasă pradă celor mai variate afecțiuni fizice. Nu doar că nu mai ai timp, dar nici măcar nu te mai poți bucura de ceea ce ai, adică de lucruri. Pentru că oricând poate apărea cineva care are ceva mai bun, mai altfel, mai frumos. Competiția nu are sfârșit, iar tu devii un rezervor de sentimente negative.
O glumă care (ne) definește ambiția
Un milionar se plimba pe malul unui lac și s-a întâlnit cu un pescar care prinsese un pește și își strângea undița. „Ce faci aici, de ce nu mai pescuiești?”, întreabă milionarul. „Îmi ajunge pentru azi”, răspunde pescarul. „Bine, continuă milionarul, dar ai putea pescui mai mult și ai vinde peștii și cu timpul te-ai îmbogăți.” „De ce să fac asta?”, se miră pescarul. „Pentru că atunci ai avea timp să pescuiești doar de plăcere!”, replică uimit milionarul. „Dar asta fac și acum”, vine prompt răspunsul pescarului.
Diferența de abordare este clară, în ambele cazuri. Dar pentru o minte deformată de imaginea succesului și reușitei răspunsurile pescarului par prostești. Implicațiile sunt însă clare pentru toți cei care au ochi să vadă și urechi să audă: în timp ce pescarul a pescuit de plăcere toată viața, milionarul își permite să se bucure de viață abia acum, după ce a ajuns un om de succes.
Citeste si:
-
Bill Gates: Top 10 reguli INSPIRATIONALE ale succesului!
-
Copiii fericiți și de succes au cei mai iubitori părinți!
-
O poveste despre “Secretul succesului”
-
De ce elevii cu note mai joase ajung să obțină mai mult succes în viață
