În Pontevedra, coloana sonoră obișnuită a unui oraș spaniol a fost înlocuită de ciripitul păsărilor și de sporovăiala oamenilor. Aici, oamenii nu urlă ca să se facă înțeleși în haosul mecanic al motoarelor…
Cum tot traficul în afară de cel imperios necesar a fost interzis, nu se mai aud motoare turate sau claxoane, nici zumzetul metalic al motocicletelor sau zbieretele oamenilor care încearcă să se facă auziți peste zgomotul obișnuit al unui oraș.
În schimb, pe stradă vei auzi ciripitul păsărilor, clinchetul lingurițelor din ceștile de cafea și sunetul vocilor umane. Învățătorii conduc șiruri de copii prin oraș fără teama constantă că vreunul dintre ei se va rătăci în trafic.
„Înainte să ajung primar, 14.000 de mașini treceau în fiecare zi pe această stradă. În fiecare zi, prin oraș treceau mai multe mașini decât numărul locuitorilor orașului”, afirmă Miguel Anxo Fernandez Lores, primar al acestui oraș galician încă din 1999, citat de The Guardian.
Filosofia edilului este extrem de simplă: faptul că deții o mașină nu îți dă dreptul să ocupi spațiul public.
„Cum e posibil ca bătrânii și copiii să nu poată folosi strada din cauza mașinilor? Cum se face că proprietatea privată – mașina – ocupă spațiul public?”, întreabă Cesar Mosquera, șeful Direcției de Infrastructură a orașului.
Lores a devenit primar după ce a petrecut 12 ani în opoziție și la o lună de la numirea sa transformase toți cei 300.000 de metri pătrați ai centrului medieval în zonă pietonală, pavând străzile cu dale de granit.
„Centrul istoric era mort. Se vindeau droguri, era plin de mașini, era o zonă marginală. Era un oraș în declin, poluat, și aveau loc o grămadă de accidente rutiere. Orașul stagna”, își amintește primarul.
„Mulți dintre cei care au avut șansa să plece au făcut-o. La început, ne-am gândit să îmbunătățim condițiile de trafic, însă nu am putut veni cu un plan fezabil. În schimb, ne-am gândit să recuperăm spațiul public pentru rezidenți și astfel ne-am decis să scăpăm de mașini”, explică el.
Au oprit mașinile care traversau orașul și au scăpat de parcatul mașinilor pe stradă, deoarece congestia era cauzată în principal de cei care căutau un loc de parcare. Au închis toate parcările de suprafață din centrul orașului și au deschis parcări subterane și altele aflate la periferie, oferind 1.686 de locuri libere.
Au înlocuit semafoarele cu sensuri giratorii, au extins zona interzisă mașinilor din orașul vechi până în zona construită în secolul XVIII, iar în zonele exterioare au fixat limita de viteză la 30 de kilometri pe oră.
Beneficiile sunt multe. Pe aceeași stradă unde 30 de oameni au murit în accidente de trafic din 1996 până în 2006, numai trei au mai murit în următorii zece ani și niciunul începând cu 2009.
Emisiile de carbon au scăzut cu 70%, aproape trei sferturi dintre drumurile care se făceau cu mașina sunt acum făcute pe jos sau cu bicicleta, și, în timp ce alte orașe din zonă pierd locuitori, Pontevedra a câștigat 12.000 de locuitori noi.
De asemenea, neacordarea autorizaților pentru marile centre comerciale a avut drept efect faptul că afacerile mici au reușit să supraviețuiască. În alte locuri, micile afaceri nu au reușit să treacă peste criza economică prelungită din Spania.
