Se întâmplă, destul de des, să ne plângem de singurătate. Nu ne place solitudinea. Ne deprimă. Suntem ființe sociale, avem nevoie de întâlniri, de dialog, de schimb de idei, de cuvinte frumoase și chiar de înjurături.
Totuși, atunci când suntem singuri, cât de singuri suntem?
Întotdeauna cineva ne privește
Există teorii, unele de succes, prin care se induce ideea că pe măsură ce societatea evoluează singurătatea individului devine și mai profundă. Realitatea le contrazice. Astăzi, oriunde ne-am afla, cineva ne privește.
Mii, dacă nu zeci de mii de persoane (cu statut special!) sunt angajate în acest imens demers. Fonduri amețitoare sunt destinate funcționării, înoirii și amplificării lui.
Dacă ai „norocul” ca, dincolo de singurătatea ta, să devii interesant și din alte motive, costurile nesingurătății tale cresc înspăimântător. Calcule întocmite în anul 2015 indicau că 24 ore de supravegherea tehnică costă 7.536 lei.
E mult? E puțin? Pentru a ne lămuri, să vedem ce înseamnă această sumă în comparație cu salariul minim și cu pensia minimă asigurate românului. Înseamnă că, pentru fiecare dintre cei luați în vizor, într-o singură oră sunt cheltuite circa 4 salarii minime lunare și aproape 12 pensii minime (adică, suma primită într-un întreg an de pensionarul amărât!)
Întotdeauna cineva ne ascultă
Este posibil ca eu să greșesc. Este, de asemnea posibil, ca eu să exagerez. Dar iată ce ne dezvăluie Bogdan Cojocaru în articolul „Cine sunt cei care ne ascultă discuţiile prin smartphone-uri. Sunt plătiţi cu 12 dolari pe oră şi notează fiecare cuvânt pe laptopurile lor”, articol publicat la 24 ianuarie 2020 în revista Business Magazin:
„Microfoanele sunt încorporate în telefoane, ceasuri inteligente, televizoare, frigidere, SUV-uri şi mai tot ce înseamnă dispozitiv inteligent. Firma de consultanţă Juniper Research estimează că până în 2023 piaţa mondială a boxelor inteligente va ajunge la 11 miliarde de dolari pe an şi că vor exista aproximativ 7,4 miliarde de dispozitive controlate prin voce.
Este vorba despre un dispozitiv pentru fiecare persoană de pe Pământ […].
Ascultatul a devenit o industrie. Noi nu știm, dar vocile noastre, cuvintele noastre, valorează miliarde pentru cei interesați. Motiv pentru care mii, zeci de mii de oameni sunt angajați în această operațiune ilegală, cu știința sau fără știința lor.
Dl Bogdan Cojocaru ne mai face cunoscut că: „aşa-numitele dispozitive inteligente depind de mii de oameni slab plătiţi care strâng fragmente de sunet cu ajutorul cărora companiile de tehnologice îşi îmbunătăţesc urechile electronice; şoaptele noastre cele mai uşoare au devenit unele dintre cele mai valoroase seturi de date ale giganţilor din Silicon Valley”.
Nici când solitari, din fotoliul propriu, navigăm pe internet, nu suntem lăsați singuri
Internetul este o altă lume. O lume virtuală, dar conectată al naibii de bine la realitate. De cum am intrat în aceast nou univers, internetul ne pune întrebări. Vrea să știe, cu cât mai multă precizie și cu cât mai multe amănunte, cu cine are de-a face.
Fiindcă nu avem alternativă, îi răspundem. Este suficient pentru a ne fi atribuit un număr. Și este suficient pentru ca, însoțit de numărul care ne-a fost alocat, să devenim o țintă.
Datele noastre sunt atent stocate.Prin intermediul telefonului mobil, al laptopului sau desktopului, ni se cunoaște în fiecare clipă locația, ne este monitorizată fiecare mișcare, ni se stochează convorbirile, ni se citește corespondența, ni se contabilizează toate contactele.
Tot ceea ce ne individualizează este notat și așezat în fișiere speciale. Se găsesc acolo, la îndemâna celor interesați, toate datele personale, toate preocupările, părerile asupra orice, aspirațiile, note despre familie, prieteni, serviciu, hoby-uri.
La fel ca în cazul unui inculpat periculos căruia un ofițer specializat, numit în mod intelectual „Profiler”, îi creionează profilul psihologic, un progrămel specializat ne creează și nouă „profilul”.
Prin urmare nu mai suntem singuri. Un personaj virtual, o clonă, posedând toate trăsăturile noastre fizice și psihice s-a născut. Cineva ne cunoaște poate mai bine decât ne știm noi, ne însoțește oriunde ne-am duce, ne sugerează ce ar fi bine să facem și ne ceartă dacă nu-i respectăm propunerea.
De acum, nu ne mai aparținem. Facem parte din marea masă a celor care pot fi și trebuie să fie manipulați. Fără să ne dăm seama, ni se sugerează opțiuni, acțiuni, inițiative sau reacții.
Suntem programați să-i îndrăgim și să-i alegem pe cei hotărâți de ei. Fără să știm, fără să primim niciun semn că ceva s-a schimbat, viața noastră nu ne mai aparține.
Datele noastre personale sunt transferate statului Israel
Și totuși, cum rămâne cu intimitatea? Dacă aș fi ceva mai cinic decât sunt, aș întreba: „Care intimitate?” Pentru că, în mod concret, în era informațională în care cu toții trăim, nu mai există intimitate.
Ea, intimitatea, ca și multe alte așa-zise drepturi cetățenești, a fost ucisă și îngropată adânc, foarte adânc. Dar de apărat, ne apără cineva? Desigur, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și în legislația românească (legile 455/2001; 677/2001; 365/2002; 120/2018; 363/2018…) au apărut prescripții menite să apere dreptul la intimitate al individului.
E un semn că noi, indivizii, contăm. Dar, doar atât, un semn! Concret, nu s-a obținut niciun succes. Atâta doar că, pentru a ne gâdila vanitatea, până și la cumpărarea unei perechi de pantofi suntem puși să semnăm că suntem de acord ca datele noastre personale să fie utilizate „cum trebuie”…
Mulți, foarte mulți dintre dumneavoastră cei care citiți cele scrise aici, cunoașteți această situație. Și nu vă pasă. A început să vi se pară normal ca să nu ne mai aparținem.
Și astfel, fără să știm, facem jocul celor care chiar asta vor. Să nu ne pese! Nu înțelegem că acesta nu este un joc nevinovat. Nu pricepem că avem de-a face cu un program la scară mondială în care s-au investit miliarde și din care se câștigă sute de miliarde.
Programul nu se sfârșește prin a ne monitoriza.Monitorizarea reprezintă doar o primă fază dintr-un set mult mai larg de măsuri menite controlului fiecăruia dintre noi, cetățeni ai planetei Pământ.
Deocamdată, datele noastre personale sunt exportate: „Ultimul „beneficiu” al apartenenţei noastre la […] UE, reprezintă transferul datelor noastre personale Statului Israel, pentru „păstrarea în siguranţă deplină”. Fireşte, ele vor fi updatate în timp real.
De ce se face asta? Aşa, pentru că se poate! Nu se oferă absolut nici o justificare pentru această măsură şi nici nu este vorba de vreo reciprocitate.
Nu întreabă nimeni dintre „reprezentanţii” noştri ce treabă are statul evreu cu numele, chipurile şi vârsta copiilor noştri, cu opţiunile noastre politice şi cu starea de sănătate a românilor precum rezultă din fişele de asigurare ale CAS? Sau cu veniturile noastre şi cu numerele de telefon sunate, cu rudele şi prietenii noştri.
Decizia adoptată pe 31 ianuarie 2011, prin care se prevede transferul datelor personale ale cetăţenilor CE către Israel, explică faptul că acest stat răspunde Directivei 95/46 privind protecţia datelor. Unele formulări din actul respectiv, formulări pe care ne-am permis a le sublinia, stârnesc zâmbete largi” (cotidianul.ro, 31 august 2011).
După cum vedeți, nu ne apără nimeni. Nici măcar noi singuri nu ne apărăm. Și, dacă nouă nu ne pasă, cum am putea să ne așteptăm ca alții să ne apere?
Citeste si:
-
Dacă preferi singurătatea, atunci cel mai probabil ai aceste caracteristici speciale
-
Viața noastră este lipsită de sens dacă o petrecem în singurătate
-
Cinci trăsături ale persoanelor cărora le place singurătatea
-
SINGURI ÎN VIAȚA DE ZI CU ZI DAR CU MULȚI PRIETENI PE FACEBOOK
-
În Japonia societatea se schimbă, OHITORISAMA – traiul de unul singur devine normalitate
