Un calaret mergea odata prin pustiu. Lunga ii era calea. In drum isi pierduse calul, armura si coiful. Ii ramase doar sabia. Calaretul era infometat si ii era tare sete. Pe neasteptate, vazu in departare un lac. Si-a adunat ultimele puteri si s-a apropiat de sursa apei.
Dar, in apropierea lacului, a zarit un dragon cu trei capete. Calaretul a scos sabia si din ultimele puteri incepu sa lupte cu monstrul. O zi a luptat, doua a luptat. A zdrobit doua capete ale dragonului. In cea de-a treia zi, dragonul a cazut batut la pamant. Langa el a cazut si calaretul istovit, nefiind in stare nici sa mai stea in picioare, nici sa-si tina sabia.
Si atunci, dragonul din ultimele puteri l-a intrebat:
– Bre, calarete, dar tu ce-ai vrut de fapt?
– Sa beau apa.
– Pai de ce n-ai baut atunci…
