În multe locuri, știm asta, dar de curând am văzut Madrid.
Trăiesc bine oamenii de acolo.
Asta ca să intru direct în subiect, îmi vine să spun imediat lucrul ăsta pentru că m-așteptam la rău, țineam minte că au avut probleme economice acum vreo 10 ani și, cum la noi nu s-a schimbat nimic, credeam că și la ei tot rău e.
Fraților, nu-i deloc așa. În primul rând, prețurile sunt mai mici decât în multe țări europene, salariile sunt un pic mai mari de 1000 de euro și-și permit să privească apusul de soare după ce ies de la muncă. Spun asta pentru c-am văzut un parc din aproprierea Pieței Espagna plin de oameni care așteptau să vadă spectacolul soarelui care apune, panorama splendidă asupra orașului e superbă și cred că vreo 200 de oameni de toate vârstele și-au luat porția de frumos și au plecat liniștiți la casele lor.
Și știți la ce m-am gândit atunci? Că numai cine are burta plină se mai gândește și la apus.
Am văzut femeile lor, spaniole aranjate, rujate, parfumate, dichisite, muncesc și ele, desigur, dar nu uită să se îngrijească și ajungem la aceeași concluzie, că nu le macină gândul că n-au ulei acasă.
Am văzut că-n restaurantele din centru lucrează oameni de toate vârstele, femei și bărbați deopotrivă, nu neapărat tineri de douăzeci de ani, aleși ca să dea bine în fața clientului, aici am tras concluzia că în Spania nu mori de foame la cincizeci de an, găsești ceva de lucru și la o vârstă care nu mai e a tinereții.
Am admirat oamenii locului pe stradă, vineri seara și sâmbătă ies toți și stau până târziu, magazinele-s deschise până spre 12 noaptea, deci vând de toate și le merge bine tuturor.
Familii întregi erau la plimbare pe bulevard, de parcă ar fi fost miezul zilei, mii de oameni se învârteau prin centrul orașului, circulația era oprită și ei intrau și ieșeau din magazine, restaurante și pizzerii, într-o completă relaxare.
Și, cum era 8 martie, am văzut forța femeilor care au demonstrat pentru dreptul de a decide, de a nu fi lovite, de a fi respectate, erau sute de mii de femei cu pancarte și soți alături, erau fete tinere, de liceu, de școală generală, strigau la unison, cântau și cereau cu forță o lume mai dreaptă, spiritul civic nu e deloc pierdut și se simte puterea întregului.
Nu vă mai spun că absolut toate restaurantele și crâșmele, inclusiv cele japoneze sau coreene erau pline până la refuz, că piața de produse agro-alimentare închide și ea pe la 12 noaptea, că tarabele lor sunt pline de cârnăciori și măsline umplute, că muzeele sunt pline și că-n cafenele stau tineri care citesc cărți, liniștiți și interesați. 
Personalul hotelului în care am stat e în întregime din România, fete și băieți care au studii universitare, au emigrat și sunt mulțumiți, sunt respectați și mi-au spus că nu au suferit episoade de rasism.
Mi-a plăcut mult, pot să închei doar așa cum am început: se trăiește bine la Madrid.
