Mărturia unui medic de la spitalul din Bergamo arată situația disperată în care se găsește sistemul sanitar din Italia. Medicii abia pot face față cazurilor de coronavirus, astfel că celelalte urgențe sunt mult neglijate.
”În mod normal, în cazul unui apel pentru un infarct, se intervenea în câteva minute. Acum e posibil să aștepți chiar și o oră sau mai mult”, spune pentru Corriere della Sera medicul Christian Salaroli.
„În spitale suntem ca în timpul războiului. Vă spun la toți: stați acasă”, este strigătul disperat al medicului Christian Salaroli, anestezist de terapie intensivă în Bergamo. Medicul a dat un interviu pentru publicația Corriere della Sera, pentru a explica situația fără precedent cu care se confruntă, situație pe care o compară cu cea din vremuri de război.
Decidem pe cine tratăm cu prioritate în funcție de vârstă și de starea de sănătate. Fiecare dintre noi, adulți sau puștani, stați în casă! Văd prea mulți oameni pe străzi! Christian Salaroli, medic italian: Spitalele au trebuit să improvizeze spații pentru primirea urgențelor și să scoată din pământ noi paturi pentru bolnavi. „În zonele de primiri urgențe s-a deschis un salon mare cu 20 de paturi care sunt folosite pentru cazurile curente. Îl numim planul de urgență pentru fluxul maxim. Aici facem triajul”. Iar triajul e groaznic în aceste săptămâni. Spitalul din Bergamo se află la 7 kilometri de zonele din carantină.
Medicul Christian Salaroli are 48 de ani și lucrează ca medic anestezist la terapie intensivă în Bergamo. Sunt tratați întâi pacienții în vârstă și cu alte boli asociate. Facem triajul în funcție de vârstă și starea de sănătate, ca în situație de război. N-o spun eu, ci manualele pe care le-am studiat. Christian Salaroli, medic italian: Medicul explică pas cu pas, pentru Corriere, cum selectează cazurile grave și cum ajung aproape să facă un pariu în ceea ce privește șansele unor pacienți. Întâi pacienții sunt evaluați de un medic anesteziolog-reanimatolog și li se asigură ventilație non-invazivă.
„Pe lângă vârstă și stare generală, al treilea element de care ținem seama este capacitatea pacientului de a se recupera după o intervenție de reanimare. Practic, boala Covid-19 este o pneumonie interstițială, o formă foarte agresivă care afectează oxigenarea sângelui. Cei mai loviți pacienți devin hipoxici, adică nu au suficient oxigen în sânge. Apoi trebuie să facem o alegere, în câteva zile maximum. Ventilația non-invazivă e doar o primă fază. Și aici resursele spitalicești și locurile la terapie intensivă sunt mai puține decât bolnavii critici care necesită intubare. Și din acest punct înainte trebuie ventilați mecanic”, explică medicul.
Cea mai grea decizie se face atunci când știi că ai trei pacienți care necesită intubare și tu ai doar un pat dotat corespunzător pentru asta. „Pacienții cu patologii cardiorespiratorii grave și persoanele cu probleme severe ale arterei coronare sunt evaluați cu atenție pentru că aceștia tolerează hipoxia acută cu dificultate și au șanse mici de a supraviețui acestei faze. Dacă o persoană între 80 și 95 de ani are insuficiență respiratorie gravă, cel mai probabil nu va rezista. Dacă are probleme la trei organe vitale înseamnă că are o rată a mortalității de 100%. E ca și plecat. Nu suntem în măsură să așteptăm miracolele. Aceasta este realitatea”, spune cu amărăciune medicul.
„Am văzut infirmieri cu experiență de 30 de ani care plâng pe la colțuri”. Medicul încearcă în interviu să combată și opinia potrivit căreia pacienții nu mor din cauza Covid-19, ci de alte boli pe care le au. „Cei care spun că nu se moare efectiv de coronavirus spun o prostie care mă întristează. Nici nu arată respect față de persoanele care au murit. Mor de Covid-19 pentru că în forma critică în care se află, pneumonia interstițială se alătură celorlalte probleme respiratorii și bolnavul nu reușește să mai lupte. Decesul este cauzat de virus, nu de altceva”, explică medicul.
Oboseala, pacienții care se sting unul câte unul, alegerea de viață și de moarte asupra unor oameni macină personalul medical. „Unii dintre noi suntem distruși de această situație. Mai ales medicii primari sau tinerii din sistem, care se trezesc într-o dimineață că trebuie să decidă asupra vieții unui om. Și asta se întâmplă la scară largă, repet. Toți facem de toate. Nu e vorba doar despre munca fizică în sine, cât de apăsarea emoțională, care e devastatoare”, mai spune medicul. Am văzut infirmieri cu experiență de 30 de ani care plâng pe la colțuri. Oameni care au crize de nervi. Habar n-aveți ce se întâmplă în spitale.
Christian Salaroli spune că pe el îl motivează în continuare gândul că face o alegere corectă: cei puțin mai tineri au mai multe șanse să-și revină fără ajutorul specializat. Disperat de faptul că în continuare sunt oameni care nu respectă îndemnul de a sta în casă, doctorul crede că dacă oamenii ar avea măcar o idee cu privire la ce se întâmplă în spitale, vor lua decizii mai înțelepte: „Nu putem să facem și munca de zi cu zi și să ne ocupăm și de sarcinile date de această situație excepțională. Așa că tratamentele standard pot fi întârziate cu mult. În mod normal, în cazul unui apel pentru un infarct, se intervenea în câteva minute. Acum e posibil să aștepți chiar și o oră sau mai mult. Îmi spun că e ca la chirurgie în timpul războiului. Încercăm să salvăm doar ce se poate salva. Asta se întâmplă.”
