Trebuia să fie o clădire ultramodernă de birouri, situată în districtul financiar al capitalei Venezuelei, Caracas. Fațada sa de sticlă trebuia să strălucească în soare, ca o proiecție a bogăției și puterii economice.
Dar soarta Centro Financiero Confinanzas a luat o turnură neașteptată și, în locul oamenilor de afaceri, clădirea a ajuns să adăpostească oameni săraci lipiți pământului, care trăiau în condiții mizere.
Aceasta este povestea unui simbol al bogăției, transformat în mahala verticală, iar mai apoi într-un turn-fantomă.
Simbolul unui eșec economic
Centro Financiero Confinanzas, cunoscut și ca Torre de David („turnul lui David”) este un zgârie-nori neterminat și abandonat de constructori. Este a treia clădire ca mărime din Venezuela, după turnurile gemene ale Complexului Parque Central din Caracas.
Pentru cei care nu-i cunosc istoria, Centro Financiero Confinanzas arată ca oricare alt zgârie-nori neterminat, dar realitatea dinăuntru este cu totul alta.
Cu ale sale 45 de etaje, turnul trebuia să fie a opta clădire ca mărime din întreaga Americă Latină. Lucrările de construcție au început în 1990 și au fost sistate în 1994, din cauza crizei bancare din Venezuela.
Clădirea a rămas neterminată, un simbol ironic al eșecului financiar. Complexul este format din șase clădiri: El Atrio (holul și sala de conferințe), Torre A, care are 190 de metri înălțime (45 de etaje) și un heliport, Torre B, Edificio K, Edificio Z și o parcare cu 12 etaje.
În timpul crizei bancare din 1994, guvernul a preluat controlul asupra clădirii și, de atunci, a rămas neterminată. Nu are lifturi și nu este conectată la electricitate sau la rețeaua de apă și canalizare.
Balcoanele nu au balustrade, iar unele încăperi nu au ferestre și nici măcar pereți. În 2001, guvernul venezuelean încercat să vândă complexul la licitație, însă nu a primit nicio ofertă.
Invadat de săraci și de oameni fără adăpost
În octombrie 2017, spațiul a fost ocupat de sute de familii cu situație materială precară și de oameni fără adăpost. Disperați, oamenii au fost dispuși să-și riște viețile trăind la înălțimi mari, unde bucățile de fațadă nici nu apucaseră să fie montate.
Pentru a-și construi adăposturile, oamenii au folosit materialele ieftine, bolțari de beton și prelate, carton și tablă ondulată. În câteva luni, Torre de David a ajuns să semene cu favelele din Rio de Janeiro și cu mahalalele din India.
Oamenii cărau materialele până sus, pe scări. Necesitățile de bază, precum curentul electric, erau instalate rudimentar. La fel și toaletele.
Locatarii au improvizat o rețea prin care au reușit să ducă apa până la etajul 22. Aveau voie să folosească motociclete pentru a circula la primele 10 etaje, însă trebuiau să folosească scările pentru restul etajelor.
Populația maximă: 5.000 de locuitori
În 2011, turnul a ajuns să adăpostească 700 de familii, adică peste 2.500 de locuitori, într-o mahala verticală ce se întindea până la etajul 28. La apogeul ocupației, populația a ajuns la 5.000 de indivizi.
Turnul nu era doar un adăpost. Între zidurile lui a înflorit economia: saloane de coafură, aprozare și ateliere diverse. Caracterul fundamental izolat al turnurilor – fuseseră gândite ca un sanctuar pentru forța de muncă bogată a orașului – a dat naștere unui puternic sentiment al comunității. Aici a înflorit o adevărată societate. 
Pe 22 iulie 2014, guvernul venezuelean a lansat așa-numita „Operațiune Zamora 2014” și a evacuat sute de familii din turn. Oamenii au fost relocați în case noi, în Cua, la sud de Caracas. Până în iunie 2015, toți rezidenții au fost mutați în noile lor case.
