Kent Hoffman este unul dintre acei oameni care au capacitatea de a-ti influenta viata in moduri profunde. Este clinician, psihoterapeut si cercetator specializat in psihologia dezvoltarii si teoria atasamentului. Insufletirea sa din domeniu, munca neobosita de 30 de ani de cercetare are ca rezultat capacitatea de a facilita accesul la unelte rezultate din cercetarea psihologica din cercetarea psihologica cat si la o intelegere profunda a naturii existentei umane.
.jpg)
Insufletirea sa din domeniu, munca neobosita de 30 de ani de cercetare au ca rezultat capacitatea de a facilita accesul la unelte rezultate din cercetarea psihologica cat si la o intelegere profunda a naturii existentei umane.Esential pentru modul lui Kent Hoffman de a descrie luptele noastre interioare, dramele, suferinta si incapacitatea de a razbate in anumite situatii este conceptul de „tandrete”. Ca cercetator in domeniul psihologiei, dar si ca practicant al unor tehnici de reconectare spirituala, a inteles ca existenta umana este centrata in jurul nevoii de „conexiune tandra”.Kent Hoffman a creat o practica de meditatie PRACTICA TANDRETII – 1000 DE CUVINTE CARE ITI POT MODIFICA MODUL CUM VEZI VIATA (n.r. descoperiti metoda explicata in ultima parte a articolului). Cred din toata inima ca intalnirea cu un om precum Kent Hoffman poate ajuta, poate sa aduca raze de speranta si poate oferi unelte coerente pentru intelegerea existentei, necesare fiecaruia dintre noi.De aceea va facilitez intalnirea cu profesorul american, prin intermediul unui interviu care reuseste sa sintetizeze o intelegere profunda, in acelasi timp clara despre „a fi uman” si de a conta, pentru ca in opinia lui Kent Hoffman, orice fiinta are o valoare infinita, aspect uitat de multi dintre noi, incepand cu propria persoana…
INTERVIU Kent Hoffman – Ce inseamna sanatatea emotionala si cum o putem accesa –“Suntem programati pentru conexiune.”
Iulia Sima – Garbo.ro: Din perspectiva ta ca si psiho-terapeut, clinician si cercetator ce inseamna sanatatea emotionala?
Kent Hoffman: Sanatatea emotioanala se afla in centrul capacitatii noastre de a avea incredere. In mod primar ne referim la increderea in altii si in noi insine. Zbaterile noastre emotionale ne duc invariabil catre un numitor comun: “Nu pot sa am incredere in tine.” sau “Nu sunt capabil sau nu merit”sau… alte variatii ale lui a nu fi capabil. Atunci, centrul sentimentului de securitate are legatura cu a sti ca ne putem baza pe cineva in caz de nevoiesi a ne putea baza pe noi insine atunci cand acest lucru este necesar.Foarte multi dintre noi gasim foarte greu sa ne punem baza in altii (si ne sprijinim doar pe noi insine) sau avem dificultatea de a ne baza pe noi insine (si atunci ne lasam prea mult pe ceilalti.) In oricare dintre aceste situatii apar inevitabil probleme emotionale ca rezultat.
Vorbind din postura de clinician pe care am avut-o in ultimii 45 de ani, nu pot sa numesc nicio persoana care sa se fi descurcat bine fara un dram de incredere si conexiune.
Iulia Sima – Garbo.ro: Cand am citit povestea ta personala pe siteul – eightysevenminutes.com – am aflat ca “suferinta este ascunsa chiar in fata ochilor nostri”. Cu totii suferim… Cum se face ca oamenii par sa nu isi dea seama ce le lipseste in viata?
Kent Hoffman: Suntem motivati de tentative de a ne pazi de durere (in modul acesta am supravietuit!). Dar aceasta tendinta ne aduce si mari probleme. Incapacitatea noastra de “a vedea ce lipseste” este de fapt o strategie. De obicei ia forma lui “a fi foarte ocupati” sau “a fi mereu suparati” (viata=drama), sau de a gasi moduri prin care avem grija in mod cronic de altii. Fiecare dintre acestea este o strategie prin care noi stam la distanta de “durerea ascunsa chiar in fata ochilor nostri”(n.r. sau in “plina vedere”), pe care majoritatea o purtam in urma modului cum am fost crescuti.Parintii se straduiesc adesea din rasputeri pentru copiii lor dar in acelasi timp nu sunt prea buni la a le oferi bunatatea si alinarea de care orice copil are nevoie. Aceasta creeaza o singuratate adanca intr-un copil si ca sa stam departe de acel sentiment de “complet singur”, devenim foarte ocupati, foarte concentrati asupra lucrurilor de suprafata, si facem tot ce ne sta in putinta “sa nu ne mai intoarcem la locul crimei”… locul acela unde noi am avut sentimentul personal ca “nimeni nu ne intelege” si ca “nimanui nu ii pasa cu adevarat.”
Iulia Sima – Garbo.ro: Ce poti spune despre conexiunea umana? Sunt multi aceia care considera ca un individ se poate descurca foarte bine si de unul singur…
Kent Hoffman: Nimeni nu este prea bine fara conexiune. Nu trebuie sa fie neaparat umana. Stiu oameni care se descurca foarte bine datorita conexiunii profunde cu natura sau cu animalele. Dar suntem programati pentru conexiune si fara aceasta ajungem sa zacem, sa ne ofilim si la sfarsit murim. (Acest lucru a fost demonstrat prin studii efectuate in orfelinate unde copii care nu aveau acces nici macar la atingerea fizica, renunta in final sa se mai zbata pentru supravietuire.)
Cheia este sa gasim accesul la conexiunea sigura, bine-intentionata si de incredere. Felul cum noi vedem prin intermediul cercetarilor noastre este ca fiecare dintre noi avem nevoie de macar o relatie in care sa avem incredere ca acea persoana este acolo pentru noi. O persoana care se dedica pentru a fi aici, alaturi de noi, in mod constant. Unii oameni par sa creada ca nu au nevoie de acest lucru dar, chiar in ciuda aparentelor, putem descoperi in mod inevitabil o viata plina de fantezie bogata in… conexiune!
Suntem programati pentru conexiune. Aceasta ne spune, cred, ceva despre natura noastra profunda, despre ce inseamna sa fii om in acest univers al nostru.
Autonomia urmeaza tandretii si nu invers. Prea multi in lumea noastra incearca sa functioneze fara tandrete iar cuvantul pe care il folosesc pentru acest mod de a functiona este… suferinta.
Iulia Sima – Garbo.ro: Ce inseamna tandretea pentru o viata buna?
Kent Hoffman: Cuvantul “tandrete” este un termen pe care il folosesec ca sa rezum ceea ce fiecare dintre noi are nevoie si care se afla in centrul dezvoltarii armonioase: alinare si placere. In primii ani de viata, tema principala a ceea ce orice copil are nevoie este chiar acest lucru: cineva care ne vede valoarea si vrea sa fie cu noi doar pentru simpla bucurie de a fi cu noi (placere). Noi avem nevoie si de cineva cu care sa impartim durerea noastra si care sa ne ajute sa facem sens a ceea ce este dificil (alinare). Odata ce aceste doua ingrediente sunt la locul lor, avem “tandretea-ca-esenta” si suntem capabili sa mergem in lume cu incredere. Autonomia urmeaza tandretii si nu invers. Prea multi in lumea noastra incearca sa functioneze fara tandrete (si alinare si placere in centrul modului cum experimenteaza viata) iar cuvantul pe care il folosesc pentru acest mod de a functiona este… suferinta.
Iulia Sima – Garbo.ro: Ai creat un proces, o practica a tandretii pe care o recomanzi pentru cel putin 100 de zile. De ce avem nevoie de o practica a tandretii?
Kent Hoffman: Ceea ce am spus mai devreme este in centrul acestui raspuns. Multi dintre noi am functionat fara “tandrete-ca-esenta” (alinarea si placerea sunt profund tesute in felul cum noi ii percepem pe ceilalti cat si pe noi insine). Astfel, avem nevoie sa ne remodelam creierul. Practica zilnica este o metoda testata care ne permite, incet, incet sa construim cu timpul, noi cai neuronale care sa fie incarcate de aceasta noua informatie. Din punct de vedere spiritual, cred ca aceasta este informatia originala, amprenta originala a conditiei umane. Exista un motiv adanc pentru care tandretea functioneaza.
Foto: Pixabay
Iulia Sima – Garbo.ro: Exista vreo legatura intre psihologie si spiritualitate? Poti sa descrii perspectiva ta ca practicant in ambele zone?
Kent Hoffman: Din perspectiva mea exista o conexiune profunda intre psihologie si spiritualitate. (Ca o coincidenta, cuvantul “religie” vine din latinescul pentru “reconectare” si astfel am putea spune ca spiritualitatea nu este nimic altceva decat a gasi conexiunea. Asa incat este psihologie.) Asa cum am spus pe parcursul acestui interviu, suntem programati (de catre Univers?) pentru conexiune. Cand cunoastem conexiunea si avem acces la ea si avem incredere in ea, suntem sanatosi din punct de vedere emotional.
Cand nu putem sa o gasim devenim disperati si depresivi si anxiosi. Vorbind din postura de clinician pe care am avut-o in ultimii 45 de ani, nu pot sa numesc nicio persoana care sa se fi descurcat bine fara un dram de incredere si conexiune.
Pentru mine, spiritualitatea inseamna a gasi un mod legitim, non-dogmatic si autentic, de a avea experienta conexiunii pe care am fost programati sa o cunoastem. Spiritualitatea nu este despre a avea dreptate sau a avea un set particular de credinte. Este despre a pasi pe calea lui impreuna sau a comuniunii care ne permite sa ne resetam si sa ne abandonam increderii. Orice altceva “spiritual” sau “religios” care ne deconecteaza (noi vs. ei) sau ne cauzeaza frica (“Daca nu fac acest lucru voi fi pedepsit”) este in opinia mea, periculos si ne indeparteaza de sanatatea emotionala si spirituala.
“Daca Donald Trump sau Vladimir Putin ar fi cunoscut simplitatea tandretii, nu ar fi facut niciodata ceea ce fac celorlalti astazi.”
Kent Hoffman: Minunata intrebare. As spune ca una dintre definitiile lui Dumnezeu pe care o cunosc este “grija tandra catre toti.” Orice putem face ca sa ne conectam tandru cu ceilalti (atunci cand asteptam autobuzul, cand stam la coada la magazin, cand trecem unul pe langa celalalt pe strada) este la modul precis acel mic lucru pe care il putem face pentru a crea o diferenta. Dupa cum Dalai Lama a spus – “Religia mea este simpla. Religia mea este bunatatea.” Nu exista un raspuns mai bun decat acesta!
Iulia Sima- Garbo.ro: Care este visul tau pentru societatea noastra?
Kent Hoffman: Visul meu este sa construim cumva o societate care sa recunoasca importanta “tandretii-ca-esenta”. Nimic mai mult. Nimic mai putin.
Daca Donald Trump sau Vladimir Putin ar fi cunoscut simplitatea tandretii, nu ar fi facut niciodata ceea ce fac celorlalti astazi. Ei sunt doi dintre cei mai puternici oameni din lume si totusi, chiar sub aparente (si ascunsa “chiar sub ochii nostril”) este insecuritatea lor profunda, coplesitoare. Prea mult (bani, putere, adulari) nu este niciodata de ajuns. Aceasta este natura narcisismului sever. Ceea ce ar fi facut diferenta ar fi fost experienta predictibila a alinarii si a placerii, cat mai devreme in copilarie. Acum este probabil prea tarziu fiindca au devenit dependenti de strategiile care le dau pseudo-conexiuni (adoratia si dominarea) si refuza sa vada nevoia lor originala.
Daca cred ca o astfel de schimbare de care avem nevoie se poate intampla? Da, dar de-alungul a multe generatii, pe masura ce incet recunoastem, impreuna, care este acel ceva care lipseste cu adevarat in vietile noastre si singura resursa care poate umple cu adevarat acest gol, aceasta atat de comuna gaura neagra din inimile noastre. Speranta mea profunda pentru oricine, este ca ei sa se deschida posibilitatii de a gasi un nou nivel al tandretii in vietile lor si sa se deschida sa o imparta cu ceilalti.
PRACTICA TANDRETII – 1000 DE CUVINTE CARE ITI POT MODIFICA MODUL CUM VEZI VIATA – Kent Hoffman (n.r. traducere cu permisiunea autorului)
„Dedesubtul preocuparilor lui [ei] fata de sex, societate, religie, etc. (toate abstractizarile care fac creierul sa palavrageasca) se afla o persoana torturata de lipsa tandretii in lume.” – Lawrence Durrell
„Tu esti cea mai bogata persoana de pe pamant si cu toate acestea traiesti precum un copil nevoias. Te rog intoarce-te la mostenirea ta. Da drumul disperarii.” – Thich Nhat Hanh
„Toate resursele de care ai nevoie de la acest Univers sunt aici. Acum.” – Invatatura Zen.
„Primul pas intr-o practica spirituala este sa te cunosti pe tine insuti, sa iubesti si sa iti dai voie sa fii iubit.” – John Main, O.S.B.
Cum ar fi daca de fapt este totul atat de simplu? Cum ar fi ca iubirea, acea resursa pe care ai asteptat sa o experimentezi, sa fie de fapt chiar aici, deja disponibila… chiar in aceasta respiratie? Eu sunt un cercetator in domeniul psihologiei dezvoltarii si am ajuns sa aflu ca fiecare copil este programat pentru iubire.
Nicio surpriza aici. De asemenea am aflat ca in primele luni de viata nu putem sub nicio forma sa spunem ca un copil are parte de prea mult alint. Dezvoltarea emotionala sanatoasa are multe cerinte adiacente (autonomia si capacitatea de a ne auto-sprijini vor fi mereu esentiale), dar fara o fundatie stabilita in alinare si placere, urmatoarele straturi ale dezvoltarii vor fi dezechilibrate. Bebelusii trebuie sa invete sa aiba incredere macar intr-o persoana capabila sa le raspunda momentelor de tulburare (prin alinare) si sa se bucure impreuna cu el in momentele bune (placere). Prima noastra etapa de invatare a sanatatii emotionale trebuie sa se bazeze pe tandretea oferita si tandretea primita. Concluzia: „Sunt iubit si de iubit. Am incredere in cei care ma iubesc.”
Sunt de asemenea un clinician si am ajuns sa observ cum prezenta tandra de incredere este in mod cert ceea ce multi dintre noi nu am primit in mod adecvat (iar acum nu mai credem ca este posibil). Poate ca am avut parinti foarte bine intentionati, dar circumstante dificile, parintii nostri au fost confuzi/cu anxietate/ depresivi, am avut zbateri inter-generationale, discordii in familie, etc. care au stat in calea capacitatii lor de a ne oferi tandretea. Asa incat, stabilitatea-in-cadrul-afectiunii ne-a fost limitata. Credinte dureroase despre noi insine au urmat: „Ceva este in neregula cu mine.”, „Nu sunt destul de bun.”, „Este vina mea.”, „Depinde de mine.”, „Nu sunt dorit.”, „Sunt singur.”
Spun ca toate problemele noastre ar avea radacina in primii nostri ani? Nicio sansa. Insecuritatile umane sunt uimitor de comune, au multe radacini si inca si mai multe ramuri. Acestea fiind spuse insa, increderea profunda in prezenta tandra ramane concluzia esentiala de care avem nevoie. In functie de gradul in care aceasta esenta-a-increderii de baza lipseste, dezvoltarea noastra uletrioara (cat si perspectiva asupra vietii) au tendinta de a devia.
Din fericire, din perspectiva intelepciunii spirituale, nu este niciodata prea tarziu sa o luam de la capt.
Orice traditie spirituala ne invita „sa ne trezim” sau „sa venim acasa” la o bine-vointa originala de care in acest moment suntem instrainati. Cand maestrul zen Thich Nhat Hanh iti spune „intoarce-te la mostenirea ta”, te invita sa te intorci la mostenirea ascunsa in tine: experienta lui a fi deja conectat; intotdeauna tinut in bratele compasiunii.
Iisus din Nazaret a numit la fel aceasta intimitate atunci cand a descris natura lui Dumnezeu ca Abba (cuvantul aramaic pentru cel mai tandru si mai atent parinte pe care putem sa ni-l imaginam). Mesajul sau: In inimia lui Dumnezeu, tandretea. Mai degraba decat sa fim singuri (sau de nedorit, sau nu destul de buni) noi suntem mai degraba ca orice bebelus care are cei mai grijulii parinti, tinuti in continuu intr-o prezenta tandra.
Cum ar fi daca celei mai fragile, celei mai speriate si vulnerabile parti din noi i-am oferi tandrete? Cum ar fi daca generozitatea originala care se afla in centrul tuturor lucrurilor ne este accesibila chiar acum?
Iata care este partea inselatoare: Tandretea oferita nu este neaparat tandretea primita. Receptivitatea presupune vulnerabilitate. Vulnerabilitatea este ceea ce in mod precis istoria noastra personala de non-tandrete incearca sa blocheze. Si totusi, acest mecanism al nostru de protectie devine ghidul nostru. La centrul oricarei non-vulnerabilitati exista mereu un singur mesaj:„Doar dragostea va reusi.”
Foto: Pixabay
Aici intra in perspectiva practica spirituala care spune doar atat: „Fara tandrete suntem pierduti.” De-alungul anilor, doar prin numirea acestei nevoi primordiale eu ma deschid responsivitatii de care am atata nevoie. De-alungul anilor, increderea se adanceste in si mai multa incredere; grija tandra este cea care imi spune mereu bun-venit acasa. Setea este cu adevarat, demonstratia apei.
Ceea ce e, e. Ceea ce e fara tandrete ramane blocat. Ceea ce e cu tandrete se transforma.
O simpla practica zilnica a tandretii – de Kent Hoffman
„In centrul fiecarui atom din Univers este Prezenta Eterna. Este o prezenta care ne striga pe toti pe nume. ” – John Philip Newell
In fiecare dimineata la trezire: „Traiesc in tandrete. Tandretea traieste in mine.”
1. Cel putin 5 zile pe saptamana stai pentru 5-30 de minute,, respirand tandru din abdomen. Poti repeta incetisor un singur cuvant. („Abba”, Amma, Acasa, etc.) Considera ca fiecare respiratie este o micro-accesare; contribuie la constructia unor noi cai neuronale ale increderii.
2. Gaseste o imagine a cuiva in care ai incredere si care iti zambeste intr-un mod sincer. (Poate fi si un animal iubitor.) Plaseaza aceasta imagine intr-un loc unde sa o vezi des.
3. De-alungul zilei, cand esti in dificultate/durere/zbatere sau si atunci cand remarci un eveniment placut, respira cu gentilete.
4. Cu aceasta respiratie, permite-ti un mic, aproape imperceptibil, zambet.
5. Dedica-te acestei prcatici cel putin 100 de zile. (Ia in considerare un an; sau poate doi) In ceea ce priveste problematicile legate de suflet, viteza nu este o virtute.
6. Nu te astepta la rezultate imediate. Asteapta-te la surprize minunate. (Chiar si acum.)
7. Din cand in cand spune cu voce tare: „Aceasta practica este despre a accepta dragostea care in nici un caz nu depinde de faptul ca eu am aceasta practica.”
8. Respira asa cum respira cel mai in siguranta copilas. Aceasta este intotdeauna prima mea respiratie.
In centrul tuturor lucrurilor, tandretea. In spatele fiecarui gand, tandrete. In fiecare respiratie tandra, pace.
Din: Hidden Holding: Procedural Memory & Sacred Practice in Everyday Life by Kent Hoffman, ©2017 (www.hiddenholding.com)
de Iulia Sima
Urmareste activitatea lui Kent Hoffman prin intermediul programului Circle of Security.
– pe site-ul www.eightysevenminutes.com – unde Kent Hoffman porneste de la experienta personala pentru a aduce mai multa coerenta in ceea priveste suferinta emotionala.
– site-ul www.hiddenholding.com
– YouTube: https://www.youtube.com/user/kenthoffman212
Mai citeste si:
