Cu siguranţă vă amintiţi melodia „Smooth Criminal”. În primul concert pe care Michael Jackson l-a susţinut la Bucureşti, în 1992, publicul a avut parte de o surpriză grandioasă, un show total!
Pe la jumătatea piesei, un dansator intră pe scenă cu o fumigenă, lumina se stinge şi, când se reaprinde, Michael, împreuna cu patru dansatori, se apleacă puternic spre pământ. Picioarele le rămân pe loc, sfidează gravitaţia.
Un an mai t\rziu, pe 26 octombrie 1993, Oficiul de Invenţii al Statelor Unite, acordă patentul cu numarul 5.255.452 cetăţenilor: Michael J. Jackson şi Dennis Tompkins, ambii din Hollywood, California. Oamenii depuseseră un proiect pe 29 iunie 1992, acesta fusese analizat, totul era ok, aşa că primea cod de bare şi stampila. Invenţia se numea: „Metoda şi mijloacele de creare a iluziei anti-gravitaţie”. 
„Ghetuţa” special creata pentru show-ul lui Michael Jackson
Despre ce era vorba? Un pantof cu un design special, se prindea pur şi simplu de scenă. Dansatorii se aplecau spre pământ, periculos, dar nu cădeau. Reveneau în poziţia iniţială şi îşi continuau treaba. „Muzicienii şi dansatorii căutau, non stop, să-şi diversifice spectacolul. De aceea, trebuie să găsească noi metode”, se spunea în descriere.
Concret, Michael şi ceilalţi erau încăltaţi cu aceste ghetuţe. La un moment dat, din podea, pentru fiecare „actor” ieşeau două cuie, solide. Dansatorii se postau cu partea din spate a ghetei în dreptul acestora astfel încât călcâiul să „îmbrace” cele două cuie, iar picioarele erau, practic, imobilizate.
Construcţia pantofului permitea aplecarea, dansatorii reveneau la locul lor, apoi, uşor, pe ritmul muzicii, trăgeau piciorul în spate, lent. Practic, placheul iesea din „stransoarea” cuiului, acesta era retras, sub scenă, iar artişii îşi continuau spectacolul.
