Natalia Yisa s-a născut în orașul Ijevsk din Federația Rusă. După ce a întâlnit un bărbat african, s-a îndrăgostit și a decis să plece după soț, tocmai în Nigeria.
Natalia are acum un blog foarte popular, unde povestește despre cum e viața unei rusoaice în Africa, scrie povestiri.net.
Despre educație
,,Uneori îmi pare, că aici nu există copii. Adică există, dar doar până la 2 ani. După asta brusc devin maturi. Până la 2 ani se joacă cu copiii, îi giugiulesc, îi poartă în brațe. Deja începând cu 1 an, copiii sunt dați la școală, unde învață alfabetul, cifrele. Copiii se încadrează repede în viața de zi cu zi. Am citit statisticile: „În Nigeria, 90% dintre copiii de 2 ani pot să se spele singuri, 75% pot face cumpărături, iar 39% își pot spăla farfuria după ce au mâncat.” Principiul educației: nu trebuie să pierzi timpul pe educație, trebuie să fii un exemplu bun”.
Despre modă și frumusețe
,,În Nigeria nu există astfel de concepte precum culoare „masculină” sau „feminină”. Aici poți întâlni bărbați îmbrăcați în haine de orice culoare, chiar și roz. Floricele, fruturași și chiar țesături cu dantelă și paiete, În Nigeria bărbații poartă de toate. Și apropo, de la asta nu arată mai puțin masculini!
Turbanele sunt o necesitate aici. În primul rând, africanii au părul foarte complicat. Este mult mai ușor să îl acoperi, decât să-ți faci o coafură. În al doilea rând, praful, care este foarte dificil de spălat, dacă capul nu a fost acoperit. Ca să înțelegeți: căciula nu este pur și simplu împletită, ci are și căptușeală din blană artificială. De asemenea, aici se poartă jachete, scurte, chiar și șosete din lână la +35 de grade Celsius. Aici așa e moda, cu cât mai multă blană, cu atât ești mai în trend”.
,,De obicei, noi purtăm lenjerie albă sub hainele albe, pentru ca aceasta să se observe mai puțin. Aici oamenii poartă lenjerie neagră, sub hainele albe”.
Pentru noi exotic înseamnă mango, iar pentru ei – un măr. Mărul este cel mai scump fruct aici. La noi, toți își doresc să se bronzeze. Iar aici toți cumpără săpun, geluri, uleiuri și creme cu inscripția „înălbitor”.
Pentru noi, părul natural este cel mai frumos. Pentru femeile din Nigeria, cel artificial, perucile și șuvițele.
Ne-am obișnuit, că mama gătește dejunul pentru copii, iar aici copiii gătesc pentru mame și dejunul, și prânzul, și cina.
Întrebările de care nu le pasă și la care nu cunosc răspunsul:
-Câți ani au părinții tăi?
Aici nu se obișnuiește să întrebi despre vârsta celor mai bătrâni. Mai mult de atât, mulți pot să nu aibă acte. Documentul cu taxa pentru electricitate, iată principala hârtie în Nigeria (cu aceasta poți deschide chiar și un cont în bancă, iar fără de ea nu ai voie).
-Ce temperatură a aerului este afară?
O întrebare inutilă. Cui îi pasă? La noi, toți știu că în decembrie și ianuarie ai nevoie de un pulover, iar din august până în octombrie, de umbrelă.
-Ce înălțime/greutate ai?
Presupun, că din mărimi sunt cunoscute doar cele necesare pentru coaserea hainelor.
-Câți km sunt din punctul A până în punctul B?
Cel mai exact răspuns la această întrebare, pe care l-am auzit – este „departe”.
Filosofia mamei nigeriene. Această femeie (mama mea nigeriană) spune uneori niște lucruri, pe care nu pot să nu le notez.
-„Căsnicia este cel mai îngrozitor și cel mai minunat lucru, care ți se va întâmpla în viață.”
-„Reține, de fiecare dată când plângi tu, eu plâng împreună cu tine! Tu vrei ca eu să plâng?”
-„Dacă nu mi-aș fi trimis toți copiii să învețe în Rusia, aș fi putut să-mi construiesc o casă luxoasă, și nu numai. Dar asta nu mă va face fericită. Investiția în copii este cea mai profitabilă!”
-„Copiii tăi vor soluționa toate problemele tale. Este suficient, pur și simplu, să-i privești.”
Despre aventurile soțului meu în Rusia
În prima perioadă, pentru a cumpăra o găină în magazin, Jacob își îndoia mâinile de la coate (în stilul dansului rățuștelor) cu cuvintele: „Co-co-co, please”. Apoi, când vânzătoarea își dădea seama, în sfârșit, și îi aducea o găină înghețată și curățată de pene, Jacob concretiza: „Co-co-co is it ok?”. În Nigeria, găinile se vând vii.
Odată, fără să-și dea seama, Jacob i-a spus femeii de la ușa casei noastre „Mulțumesc, Ma”. Ea s-a îndârjit la el cu teul indignată: „Ce fel de Ma’ sunt eu pentru tine?” În Nigeria, se consideră cea mai înaltă formulă de respect să numești o femeie adultă „Ma”.
Despre condițiile de trai și de ce există ceva mai important ca asta
Nu avem apă deja de 5 zile. Ultima oară aceste „5 zile” s-au lungit până la o lună. Cum trăiesc? Adună apă în butelii și o păstrează. Atunci când se termină, o cumpără. Îl cheamă pe bărbatul cu butelii, iar cei care au posibilitate sapă în căutarea ei.
Electricitate se oferă după regim, internetul mobil merge intermitent. Acum ne bucurăm de electricitate dimineața de la 8:00 până la 14:00, iar seara de la 20:00 până la 00:00. Dar te obișnuiești cu asta, chiar de disciplinează. Îmi planific din timp ziua, știu când să-mi încarc telefonul sau să folosesc internetul. În Ijevsk puteam să stau în telefon zile întregi și să ratez multe momente frumoase din viața mea.
Înainte de prima mea vizită în Nigeria, nu am citit și nu m-am interesat de această țară. Mulți mă speriau cu diferite stereotipuri. Dar eu nici nu mă gândeam la asta, că acolo, acasă la soțul meu poate fi rău. Prima dată am stat în Nigeria o lună, am fost și în sat, și în provincie, și în capitală și am văzut cât contrast există în această țară. Nimic nu m-a speriat. În capul meu întotdeauna a fost și este acest gând: „Dacă în această țară s-a născut și a fost educat un bărbat atât de minunat, înseamnă că și țara lui e minunată.” Și iată-mă aici, unde în fiecare zi mă conving cât de diversă este Nigeria! 
