Acum mai bine de 2000 de ani, în China, în timpul dinastiei Tsin, a fost descoperită o ciupercă despre care se spunea că ar aduce nemurirea, scrie arfv.ro. Era o vieţuitoare stranie: creştea numai în ceai negru îndulcit, se dezvolta rapid ca o masa gelatinoasă şi nu prea placută la vedere, iar lichidul gălbui obţinut prin filtrarea sa avea un gust foarte plăcut și înviorător. Mai târziu cu câteva sute de ani, a fost oficializată ca leac şi în Japonia, în timpul împăratului Inkyo, care suferea de o boală digestivă gravă, pe care nici un medic nu se pricepea să o tămăduiască. A ajuns atunci la curte, se spune, un medic venit din China, doctorul Kombu, care a adus cu el o băutură plăcuta la gust, preparată dintr-o ciupercă miraculoasă. Miraculoasă, pentru că împaratul nu numai ca s-a vindecat ca prin farmec, dar s-a simţit şi mai tânar şi mai viguros ca niciodată. Entuziasmat, el a numit ciuperca după numele medicului care a adus-o: Kombucha.
Din extremul Orient, ciuperca a fost adusă apoi de negustori în Rusia, unde a căpătat o mare popularitate, fiind cunoscută sub numele de „ceaiul kwas”. Nu se ştie exact când a ajuns acest elixir în Europa, însă cert este că în mănăstirile benedictine, era folosit intensiv de călugari, încă din secolul al XVIII-lea. Zeama acestei ciuperci era un remediu preţios contra reumatismului, a gutei, a deranjamentelor digestive, dar şi a otrăvirilor, a bolilor infecţioase şi a anumitor forme de cancer. Încă de la 1915, au început studii sistematice, facute mai ales în Rusia, în Germania și în Ţările Baltice, despre acest remediu pe cât de straniu, pe atât de eficient într-o sumedenie de boli. În paralel, datorită faptului că este ușor de obţinut casnic, el a devenit un leac de medicină populară extrem de răspândit, care a căpătat o faimă aproape ocultă. Despre Kombucha se spune că întinereşte şi redă vigoarea pierdută, elimină efectele otrăvirilor lente ale organismului şi apară de majoritatea bolilor, fiind un fel de panaceu. Este folosit din Ural şi până în Elveţia sau Spania. S-a creat o mică legendă în jurul acestui remediu, care este întrebuinţat într-o multitudine de afecţiuni, de la cele banale la cele mai grave.
Ce este de fapt Kombucha?
Este o colonie de nu mai puţin de 12 specii de microorganisme (după unii cercetători, sunt mult mai multe), care convieţuiesc în simbioză, alcătuind un sistem biologic fascinant prin complexitatea şi organizarea sa. În principal, colonia este compusă din bacterii „prietenoase” şi ciuperci (drojdii), care transformă zahărul în care cresc, precum şi principiile active ale ceaiului negru, în substanţe cu efecte vindecătoare remarcabile.
Care este secretul puterii vindecătoare a acestui remediu?
Deși analiza chimică a ciupercii nu a fost elucidată complet, se știe deja că ea conține cantități însemnate de vitamina C, precum și vitamine din complexul B (B1, B2, B3, B6, B12), ceea ce justifică în bună măsura proprietățile sale reîntineritoare și de stimulare a rezistenței naturale a organismului. Apoi, în acest elixir au fost descoperite substanțe antibiotice și antivirale foarte puternice, care explică folosirea sa cu succes contra bolilor infecțioase.
Poate cea mai importantă proprietate a sa este cea detoxifiantă, de unde și utilizările sale în tratarea reumatismului, a gutei, precum și a bolilor de piele. De asemenea, conține și substanțe cu efecte hormonale, motiv pentru care este recomandat ca remediu pentru vârsta a treia, dar și pentru copiii aflați în crestere, pentru cei aflați la pubertate și care se confruntă cu fenomenele neplăcute, specifice acestei perioade.
Cum se obține Kombucha?
Obţinerea acestei băuturi este destul de laborioasă, însă se poate face şi casnic, după cum vom vedea în continuare:
• Într-un vas cu un litru de apă clocotită, se pun 2 linguriţe de ceai negru, se acoperă şi se lasă să infuzeze vreme de 30 de minute, după care se strecoară şi se amestecă bine cu 100 g zahăr.
• Ceaiul astfel obţinut se lasă să se răcească complet, până ajunge la temperatura camerei, după care se pune într-un borcan cu gura largă.
• Se adaugă în borcan un strat gelatinos de Kombucha şi câteva drojdii (adică depuneri de pe fundul vasului) dintr-o cultură veche, după care se acoperă gura borcanului cu un tifon.
• Ceaiul cu zahăr va fermenta imediat, dar se lasă să stea 8-12 zile, după care se filtrează. Acest timp este necesar pentru ca microorganismele prietenoase din această colonie să aiba timp să consume zaharul şi să-l transforme în substanţe cu efecte vindecătoare.
• După trecerea celor 12 zile, se face filtrarea prin tifon, iar lichidul obţinut se trage în sticluţe, care se țin la rece (termenul de valabilitate este de 15 zile), în timp ce masa gelatinoasă ramasă se foloseşte pentru noi culturi.
Atunci când preparam Kombucha, trebuie să avem în vedere câteva lucruri esențiale: în primul rând, toate vasele în care se face prepararea, trebuie să fie foarte curate, fără urmă de hrană, care ar putea strica această cultură. De asemenea, macerarea nu trebuie facută în locuri neigienice, cu mirosuri grele (cum ar fi cel de prăjeală) sau cu mult abur, întrucât alterează calitatea preparatului. Trebuie folosit numai ceaiul negru (Thea sinensis), întrucat această ciupercă nu crește în infuzia altor plante.
Boli în tratarea cărora este folosită cu succes Kombucha
Intern:
• Constipație, colită de putrefacție – se țin cure de lungă durată (minimum o luna) cu Kombucha, care reechilibreaza flora intestinală și astfel îmbunătățește tranzitul intestinal și elimină microbii dăunatori. Se beau minimum două pahare pe zi, de regula pe stomacul gol. Este un remediu valabil și contra candidozelor digestive, pentru atenuarea efectelor nocive ale administrării antibioticelor, pentru stimularea digestiei.
• Hemoroizi – în fiecare dimineață se beau două căni (aprox. 600 ml) de Kombucha. Pe lângă eliminarea constipației, acest remediu are efecte antiinflamatoare și tonice venoase, care vor fi de un real folos în această afecțiune.
• Reumatism, gută – o cură de două luni, în care se consumă zilnic jumătate de litru – un litru din acest preparat, are efecte de dezintoxicare remarcabile. Un anumit compus produs de această ciupercă (acidul glucuronic) ajută la inactivarea și eliminarea din organism a substanțelor toxice, fiind un ajutor neprețuit în tratarea acestei categorii de afecțiuni.
• Prevenirea și combaterea aterosclerozei și hipertensiunii – pacienții care sufereau de aceste boli și care au fost tratați într-un spital din Riga (Lituania) cu acest remediu au prezentat o ameliorare certă a stării lor de sanatate. Se administrează 3 pahare de preparat pe zi, în cure cu o durată de minimum trei luni.
• Durerile de cap de origine nervoasă – consumarea a 2-3 pahare de Kombucha poate opri din fașă migrenele care apar pe fondul stresului și al suprasolicitării nervoase.
• Gripă, guturai, boli epidemice în general – studii recente de laborator au pus în evidență faptul că anumite substanțe secretate de Kombucha au efecte de neutralizare a virusurilor și a majorității bacteriilor. Mai mult, acest remediu este un stimulent puternic al imunității pe termen lung. De regulă, se fac cure de două săptămâni pentru întărirea rezistenței naturale a organismului, timp în care se consumă jumătate de litru pe zi de preparat.
• Stările de anxietate, iritabilitate – se diminuează în timp, atunci când se consumă regulat acest remediu. Încă nu se cunosc foarte clar substanțele care generează acest efect, dar este cert că băutura din Kombucha într-adevăr linișteste nervii, alungă tristețea și redă pofta de viață. Se consumă zilnic înainte de fiecare masă câte o jumătate de pahar de preparat.
• Adjuvant în tratarea calculozei renale și biliare (pietre) – se bea în fiecare zi câte un litru de Kombucha, de preferință dimineața. O cură durează 7 zile și se poate repeta lunar.
• Adjuvant în tratamentul cancerului – în fosta U.R.S.S., s-au făcut cele mai multe studii referitoare la efectele acestei ciuperci în tratarea și mai ales în prevenirea cancerului. Încă din 1951, când au început și primele experimente nucleare, care au declanșat în unele zone o adevărată epidemie de cancer, Unitatea Centrală de Cercetări Oncologice și Academia din Moscova au început să cerceteze cum acționează „ceaiul kwas” (cum este numit în aceasta tara) în boala canceroasă. S-a ajuns la concluzia că prin efectele sale intens depurative, de stimulare imunitară (între altele, administrarea sa stimulează producția de Interferon) și vitaminizante este un remediu excelent de protecție împotriva cancerului. De asemenea, poate fi folosit cu succes în tratarea cancerului de colon în faze incipiente și a leucemiei. De regulă, se bea un litru din acest remediu pe zi, în locul apei de băut, în cure de lungă durată (minimum 45 de zile).
• Atenuarea efectelor intoxicațiilor lente cu metale grele, gaze toxice, deșeuri radioactive – tot savanților sovietici le aparțin și studiile făcute în regiunile Solikamsk și Beresniki din vestul Munților Ural, unde se înregistrau foarte puține cazuri de cancer și alte boli cronice, în ciuda poluării intense din această zonă cu deșeuri industriale cu mercur, plumb, materiale radioactive. Concluzia a fost că băutura de Kombucha utilizată în mod tradițional de populația din această zona pur și simplu ajută la eliminarea acestor materii toxice din organism și previne îmbolnăvirile. Se consumă un litru de preparat pe zi, în cure de 30 de zile, cu 7 zile de pauză între ele.
Aplicații externe:
• Amigdalita, dureri de gât – se face gargară cu un pahar de băutură concentrată de Kombucha. În plus, se bea zilnic câte o jumătate de litru de remediu până la însănătoșire.
• Ten cu aspect încărcat – se curăță în fiecare seară tenul cu un tampon de vată înmuiat în acest preparat. De asemenea, se consumă dimineața, pe stomacul gol, 1-2 pahare de Kombucha.
Precauții și contraindicații
Întrucat este un stimulent destul de puternic al digestiei, Kombucha va fi administrată cu prudență în cazul gastritei hiperacide. De asemenea, va fi luată în doze mici la început de persoanele care suferă de colită de fermentație, oprind administrarea imediat ce apar simptome neplăcute.
Deși are un procent scăzut de alcool (0,5%), acest remediu nu va fi consumat în cantități foarte mari de către cei care trebuie să conducă mașina, care au activități ce necesită un înalt grad de precizie și control.
