Ne auzim propria voce într-un anumit fel atunci când vorbim și apoi, când o auzim pe o înregistrare, sună complet diferit de cea pe care știam că o avem. Acesta este unul dintre acele momente ciudate pe care le trăim cu toții. Noi am decis să găsim o explicație pentru acest fenomen.
Se pare că motivul este destul de simplu. Când ne ascultăm vocea pe o înregistrare, undele sonore care vin de la difuzoare se deplasează către urechile noastre prin aer și ne auzim vocea în același mod în care ne aud ceilalți vorbind.
Dar când ne auzim vocea când vorbim normal, o auzim în două moduri diferite: extern și intern.
În primul rând, asculți sunetul care iese din gura ta (cel pe care îl aud ceilalți) și, în același timp, asculți ce vine din vibrațiile produse de corzile tale vocale, care îți trec prin cap.
Oasele craniului tind să crească vibrațiile de joasă frecvență, motiv pentru care vocea noastră sună mai jos pentru noi decât este în realitate.
Dacă doriți să auziți cum sună vocea dvs., înregistrați-o sau, alternativ, acoperiți-vă urechea stângă și vorbiți.
Și nu vă faceți griji dacă vi se pare că sună ciudat sau amuzant, pentru că alții sunt obișnuiți să vă audă așa!
Când îți auzi vocea pe o înregistrare:
Atunci când îțiauzi propria voce într-o înregistrare, vibrațiile sonore intră în ureche și îți întâlnesc timpanul.
Vocea ta este ascuțită și puternică.
Când îți auzi vocea când vorbești:
Atunci când vorbești, vibrațiile interne ale oaselor rezonează în craniul tău și schimbă percepția vocii tale.
Vocea ta sună mai blândă și mai joasă.
